Exista o adevarata competitie intre statiuni pentru atragerea turistilor. Fiecare are propriul brand, a carui identitate este creata dupa toate legile marketingului, iar anual se anunta investitii de milioane de euro in infrastructura de schi, intr-un hotel sau spa. Mai ales ca pasionatii de schi sunt dispusi sa calatoreasca mii de kilometri pentru un pachet complet.

Nu mai este suficient ca statiunea sa aiba partii cu zapada untoasa, ci incep sa apara problemele privind numarul si tipul de instalatii de cablu, dificultatea coborarii, varietatea cabanelor de la mare altitudine, distractia de dupa schi (apres-ski-ul) sau relaxarea spa.

In acest context, apar cateva locuri aparte in care se poate schia, ce se remarca in puzderia aparenta de statiuni. Locuri recunoscute de schiori ca adevarate Mecca, unde alunecarea este potentata de stratul mare de zapada de pe partiile ce par niste autostrazi (sunt foarte late), iar adrenalina este amplificata de muzica de la apres-ski si de masajul de la spa.

Fie ca sunt foste sau viitoare locatii ale Olimpiadelor de iarna, fie ca gazduiesc una dintre etapele de Cupa Mondiala la Schi, nume precum Cortina d'Ampezzo, Chamonix sau St. Moritz poarta amprenta marilor schiori ai lumii. Mai ales ca niciodata nu se stie cat de rapid se poate imprastia microbul si dintr-un schior de duminica te poti transforma in noul Alberto Tomba pentru o saptamana...

Austria este cea mai cunoscuta si mai populara destinatie de schi printre romani si asta nu se datoreaza numai distantei relativ scurte de la granita, ci si pachetelor complexe de schi. Iar dintre toate statiunile care impanzesc Alpii austrieci, Ischgl este considerat printre cunoscatori un fel de Mecca a schiorilor. Renumele se datoreaza atat celor peste 200 de kilometri de partii, care se intind in doua tari (Austria si Elvetia) deservite de 40 de instalatii de cablu, cat si vietii agitate de dupa schi.

Statiunea arata precum o asezare tiroleza traditionala, cu hoteluri de patru si cinci stele decorate cu desene ce amintesc de povestile cu Heidi. Insa punctul forte il reprezinta fara nicio indoiala partiile, 90% din zona de schi fiind intre 2.000 si 2.872 de metri altitudine. Bugetul pentru o saptamana de acces la toate instalatiile de transport pe cablu este de aproximativ 200 de euro. Sezonul de schi incepe din noiembrie si se incheie in aprilie-mai, iar fiecare inceput si final de sezon sunt marcate printr-un mare concert in aer liber. Statiunea a atras nume mari ale muzicii mondiale precum Elton John, Diana Ross, Madonna, Bon Jovi, Tina Turner sau Bob Dylan pentru celebrele concerte de pe partie. In plus, Ischgl este agitat tot timpul anului, iar dupa schi distractia se muta intr-unul dintre cluburile de apres-ski de langa partie, cel mai popular dintre ele fiind cel de la parterul hotelului Elizabeth.

Regiunea Zell am See - Kaprun este o alta zona foarte cunoscuta printre amatorii de schi, mai ales ca exista un numar mare de oferte la agentiile de turism din Romania. Denumita de austrieci Europa Sportregion, zona aflata in apropiere de Salzburg este alcatuita din trei statiuni apropiate: Zell am See, Kaprun si ghetarul Kitzsteinhorn, unde se poate schia pe tot parcursul anului. Amatorii de schi au de ales intre 130 de kilometri de partii. Daca pe ghetar zapada este garantata, Zell am See este cea mai spectaculoasa dintre ele datorita lacului din centru. Astfel, in timp ce cobori de la 2.000 de metri ai impresia ca oricand poti plonja in apele inghetate ale lacului.

Reteaua de partii se intinde de la Zeller See pana la o altitudine de 2.000 m, cu diferente de nivel de 1.000 m. Zell am See se lauda si cu un centru de recreere, unde se poate patina, juca hochey, ofera acces la sauna, masaj si piscina indoor.

Schladming este o alta statiune faimoasa din Austria, care face parte din regiunea Dachstein-Tauern, una dintre cele mai intinse zone de schi din Europa. Statiunea a devenit faimoasa pentru ca gazduieste una dintre cursele Cupei Mondiale de Schi Alpin. Schladming se lauda cu 50 de kilometri de partii care, desi nu se afla la o altitudine foarte ridicata (1.800 de metri), beneficiaza de zapada impecabila (poate si datorita tunurilor pentru zapada artificiala). Cu toate ca nu poti imputa nimic infrastructurii de instalatii de schi, aceasta paleste insa in comparatie cu cea existenta in Ischgl, de exemplu, unde rar exista teleschiuri, partiile fiind impanzite in general de telescaune acoperite. Insa partiile sunt impecabile, iar partiile 1 si 3 care ajung la centrul Planai merita toti cei 780 de kilometri de la granita, mai ales ca la final ajungi in arena de la sosire, locul in care sunt intampinati marii campioni (care atunci cand nu sunt curse este transformata intr-o imensa parcare).

Franta este la randul sau o importanta destinatie de schi, mai ales ca inaltimile de la care incepe coborarea sunt impresionante. Iar Chamonix este una dintre cele mai populare destinatii, unde se schiaza intre 1.035 si 3.300 de metri. Daca in statiunile din Austria sunt specifice hotelurile rustice, la Chamonix chalet-urile sunt varianta aleasa de turisti. Chalet-urile sunt de fapt niste cabane de vacanta din lemn ce par desprinse din filme (semineu, canapele ce imbie la relaxare si covoare pufoase).

In plus, acestea sunt construite la baza partiilor, astfel incat poti iesi din cabana si urca direct intr-una dintre gondolele care duc in varful muntelui.

Despre Chamonix se spune ca nu este tocmai recomandata incepatorilor, avand in vedere ca exista partii cu panta abrupta care sunt mai degraba pe placul avansatilor. Statiunea este oarecum disparata, fiind alcatuita din mai multe mini resorturi conectate printr-o linie de ski bus, dar acest lucru este compensat de faptul ca majoritatea chalet-urilor au acces direct la partie. Avand in vedere ca locurile de schi sunt disparate, in Chamonix este la moda angajarea unui ghid care cunosc cele mai bune si mai libere partii.

O alta zona din Franta recomandata amatorilor de schi este Les Trois Vallees, considerata cea mai mare regiune de schi din Europa, cu 600 de kilometri de partii si 200 de instalatii pe cablu. Iar Les Menuiers este locul care ofera cea mai buna conexiune cu restul statiunilor din vale, de aici avand acces facil in Val Thorens, Meribel, La Tania sau Courchevel. La fel ca in Chamonix, cabanele sunt asezate langa partie, astfel incat dimineata drumul pana in varful muntelui este facil si scurt.

Si Italia aluneca in lumea pasionatilor de schi cu statiuni de talie mondiala. De exemplu, Cortina d'Ampezzo din muntii Dolomiti, care a fost gazda Jocurilor Olimpice de iarna din 1956 si unde in fiecare an are loc o cursa din cadrul Cupei Mondiale de Schi. Statiunea are 140 de kilometri de partii, din care mai mult de jumatate sunt potrivite pentru schiorii intermediari, care sunt deservite de 51 de instalatii de cablu. Aici se poate schia pe partiile de la Cristallo, cunoscute ca fiind "locul de nastere" al lui Alberto Tomba. Telescaunul Valgrande urca pana la Forcella Staunies, iar expertii care isi doresc sa cucereasca cea mai abrupta partie din Dolomiti, partia neagra "Canalone Staunies", pot continua ascensiunea pana la 3.000 m. Partiile de la Cristallo sunt folosite in competitii nationale si pentru antrenamente pentru Cupa Mondiala. Cortina se lauda si cu un stadion si o partie de bob.

La randul sau Elvetia are in portofoliu cateva dintre cele mai exclusiviste si faimoase statiuni din lume. St. Moritz a devenit in timp un brand de lux, un loc unde numai cei privilegiati au acces si unde faci nota discordanta daca in garderoba nu ai un costum diferit pentru fiecare zi de schi. La St. Moritz s-a nascut sportul de iarna al Alpilor in 1864 si tot aici a fost inregistrata prima agentie de turism din Elvetia. Regiunea a fost aleasa in 2003 de ghidul ADAC Ski Guide ca fiind cea mai buna din lume pentru schi alpin, schi fond si apres-ski. Tot in 2003 la St. Moritz au avut loc Campionatele Mondiale de Schi Alpin.