Povestea începe cu o fată de clasa a cincea, care făcea prăjituri mai tot timpul împreună cu bunica sa, pasiune ce s-a menţinut şi cu trecerea anilor. Mai târziu, talentul culinar i-a fost descoperit de angajatorul de la acea vreme, pe care îl surprindea an de an cu torturile şi prăjiturile realizate de ziua lui. Văzându-şi produsele din ce în ce mai apreciate, Carmela Dragomir s-a hotărât să pună bazele propriului său laborator de cofetărie, iar clienţii nu au întârziat să apară. La doar un an distanţă l-a cunoscut pe cel ce avea să îi devină asociat, Laurenţiu Dascălu, care avea experienţă în alimentaţia publică, şi împreună au pus bazele afacerii Clarion.

Iniţial au închiriat un spaţiu pe care l-au transformat în laborator, în 2000, unde antreprenoarea urma să se ocupe de partea de producţie şi, conform spuselor lor, totul a decurs cu paşi foarte mici. ”La început munceam pe brânci. Eram doar eu cu o singură fată. După opt ore ea se ducea acasă, iar eu rămâneam să îmi construiesc afacerea“, povesteşte Carmela Dragomir. Au pornit la drum cu utilaje vechi, chiar şi second hand-uri, până când au ajuns pe plus şi au reuşit să cumpere altele noi, povesteşte Laurenţiu Dascălu.

În funcţie de banii disponibili, au investit constant în tehnologie, iar ulterior au deschis şi două cofetării în Câmpina, pe care le-a numit Delice. Câţiva ani mai târziu au hotărât ca pentru partea de vânzare să înfiinţeze o nouă firmă, procedură sub care funcţionează şi în prezent. Momentul în care afacerea ”a explodat“ a fost deschiderea cofetăriei din Ploieşti, când şi-au dat seama că e nevoie de un nou laborator, povesteşte Dascălu. Aşa au construit actuala unitate de producţie. în prezent, Clarion şi Delice International administrează un laborator, două cofetării în Câmpina, patru în municipiul Ploieşti şi una în Buşteni, care acoperă toată gama de produse de cofetărie; 165 de oameni lucrează în cadrul ambelor divizii.

Anul trecut, cifra de afaceri cumulată a ambelor companii a fost de aproape 20 de milioane de lei, iar pentru 2017 se aşteaptă la o creştere de circa 15% a vânzărilor, spune antreprenorul. ”Noi suntem foarte mulţumiţi de cifra de afaceri. Dacă reuşim să creştem este foarte bine, dar important este să ne menţinem standardele actuale“, adaugă Dascălu, referindu-se la modul de realizare a produselor, respectiv folosirea materiilor prime din ingrediente naturale şi lucrul manual, un subiect destul de sensibil, conform spuselor sale. ”Nu mai găsim oameni. Nu doar la noi, în toate domeniile e problema asta. Specialiştii au plecat din ţară, nu avem şcoli profesionale. La noi, majoritatea oamenilor sunt formaţi aici, în laborator, de Carmela şi de cei mai vechi“, în contextul în care angajaţii câştigă aici cu 800-1.000 de lei mai mult decât minimul pe economie, precizează Dascălu.

Pentru a suplini lipsa de angajaţi, antreprenorii au investit foarte mult în tehnologie, însă până la un punct, spun ei, fiindcă aportul manual nu poate fi înlocuit. Spre exemplu, au cumpărat un utilaj de circa 50.000 de euro, dar au constatat că nu se poate lucra cu el deoarece funcţionează doar cu blaturi semipreparate. ”Soluţia ar trebui să vină la nivel de ţară, să nu mai plece oamenii, să avem şcoli unde să calificăm forţa de muncă“, crede Dascălu. ”în momentul în care încerci să tragi de unul singur nu vei reuşi să dezvolţi o afacere. Trebuie să îţi educi oamenii, să îi înveţi să facă acelaşi lucru ca tine, doar aşa afacerea se va dezvolta la maximum“, afirmă Carmela Dragomir, care deţine în palmares numeroase premii, la concursuri naţionale sau internaţionale.

Povesteşte de primul său concurs, în 2007, la Sinaia, competiţie la care a luat şi locul I. Aşa s-a făcut remarcată, iar o prietenă i-a propus să meargă la o competiţie în Cipru, primul său concurs internaţional. ”Atunci mi-am dat seama că nu ştiam foarte multe tehnici. Asta m-a făcut să cumpăr cursuri internaţionale, să caut să învăţ cât mai mult, deoarece ceea ce făcusem eu mi s-a părut foarte în urmă faţă de alţii“, povesteşte ea. Ulterior a mers la fiecare ediţie a olimpiadei mondiale, ce are loc din patru în patru ani, competiţii în cadrul cărora a obţinut mai multe medalii de aur. Spune că olimpiadele i-au oferit şansa de a se dezvolta, de a ajunge şi a depăşi nivelul altor ţări şi de a-şi fructifica aceste experienţe în cadrul companiei sale. ”Când mă întorceam de la competiţii, le ceream mai mult fetelor mele. Le-am explicat că trebuie să ne auodepăşim şi le-am dat o motivaţie“, explică antreprenoarea. Conform ei, în prezent România se situează foarte bine în competiţiile menţionate, ceea ce nu se poate spune despre anii 2008, când ţara noastră era pe penultimul loc. ”Când am luat prima medalie de aur la Luxemburg, cei care vizitau standul României rămânau stupefiaţi şi spuneau – vai, dar cum ştie România să facă asta? De când?“, povesteşte ea.

De asemenea, experienţa concursurilor internaţionale a ajutat-o să îndeplininească pretenţii ale clienţilor în materie de torturi, ceea ce a ajutat-o să-şi fidelizeze clientela. ”în momentul în care te limitezi şi rămâi la şcoala de acum 30 de ani, nu ai ce să oferi, cum să surprinzi clientul. Nu trebuie să te uimească o cerere de la client, ci tu trebuie să-l uimeşti pe el prin ceea ce poţi să-i oferi“, explică Carmela Dragomir. Pe de altă parte, în România nu se valorizează corect produsele artistice în ceea ce ţine de cofetărie, consideră ea. Din punctul său de vedere, un tort ca piesă artistică ar trebui să coste între 10.000 şi 15.000 de euro pentru a fi în concordanţă cu timpul, modul de realizare şi materiile prime folosite. însă în ţara noastră, tortul se vinde la kg – la Delice, 65 de lei decorat simplist şi 85 de lei cu un grad de dificultate mai mare; or, consideră ea, acest cost nu reflectă valoarea muncii reale. ”Eu încerc să îi explic valoarea acestui produs, materiile prime folosite, care sunt destul de scumpe, însă omul alege după preţ şi nu după calitate“, mai spune ea.

Cu toate acestea, vânzările Delice au crescut şi, spune Laurenţiu Dascălu, sute de mii de oameni mănâncă prăjituri de la ei. Sezoanele de evenimente aduc, însă, cele mai multe plusuri în încasările firmei, având în vedere că un tort de nuntă ajunge şi la 3.000 de lei şi au fost zile în care au vândut şi 70 de torturi de nuntă, spune antreprenorul. Precizează că în astfel de perioade abia fac faţă comenzilor, iar uneori au cerere mai mare decât oferta. Iar pentru că afacerea merge ca pe roate, cei doi antreprenori au în plan încă două investiţii, mai exact deschiderea a două cofetării, una în Ploieşti şi una în Câmpina, investiţa necesară fiind de peste 100.000 de euro.

Pe viitor îşi propun să se concentreze pe cele două noi unităţi şi ”restul le luăm din mers, în funcţie de nevoile pe care le avem, din ce ne cere piaţa“, precizează Dascălu. Nu exclud nici varianta francizării, însă recunosc că sunt reticenţi la idee, deoarece se tem să nu le fie afectată reputaţia. Mulţi dintre cei care doresc o cofetărie Delice nu sunt conştienţi de costurile necesare, de circa 50.000 de euro, spune antreprenorul. ”Din exterior toată lumea spune spune că o cofetărie e o afacere bună, sunt bani mulţi, dar pe lângă investiţiile în vitrine, dulapuri, amenajare şi alte utilaje, trebuie să iei în calcul şi faptul că marfa e perisabilă; noi nu folosim conservanţi. Deci sunt şi destul de multe pierderi“, explică Dascălu. Sunt şi oameni care şi-ar asuma aceste minusuri, mai cu seamă dintre cei cu experienţă în alimentaţia publică.

Un alt plan pe termen lung ar fi deschiderea unei unităţi la Bucureşti. ”Livrăm şi în prezent pentru evenimente din Capitală, ducem marfă la multe restaurante de acolo, dar mai aşteptăm cu extinderea în alte oraşe“, adaugă antreprenorul. Şi în ce priveşte planurile de extindere, principalul impediment este tot lipsa personalului; de altfel, ”aceasta este şi cea mai mare problemă a pieţei, restul fiind cele pe care le întâlnim de zi cu zi în ţară - birocraţie multă, niciun fel de ajutor din partea statului, dar astea trec nevăzute“, conchide Dascălu.

La nivel naţional, piaţa dulciurilor este una fragmentată, cu mulţi jucători mici şi puţini jucători mari. în această industrie activează producători mari precum Nestlé, Heidi sau Kandia, importatori precum Mondelēz, dar şi  fabrici mici sau laboratoare unde se realizează prăjituri pentru o plajă mică de clienţi. Conform calculelor ZF, toate aceste companii realizează împreună afaceri de circa un miliard de lei.