În 2019, când cea mai mare teamă era doar o încetinire sincronizată a economiilor lumii, Franţa şi Olanda au ajuns în pragul unei crize diplomatice după ce guvernul olandez şi-a majorat pe ascuns participaţia la compania aeriană Air France-KLM pentru a o egala pe cea deţinută de Paris şi pentru a-şi proteja interesele. Acum, în plină criză economică, când industria aeriană este la pământ, guvernul francez a făcut o mutare care-i permite să-şi dubleze participaţia la transportatorul aerian în schimbul salvării companiei.

Pandemia ajută astfel statul francez să-şi întărească controlul în companii cu operaţiuni în sectoarele strategice ale economiei, o politică îndelung criticată ca fiind o formă de intervenţionism care limitează piaţa liberă. Însă strategii asemănătoare sunt îmbrăţişate, într-un fel sau altul, de diferite state europene şi de obicei sunt însoţite de controverse.

În Europa de Est, în Ungaria guvernul tinde să-şi ţină aproape activele corporate strategice prin intermediul oamenilor de afaceri apropiaţi partidului de guvernământ, în timp ce în Polonia statul creează campioni naţionali uriaşi. 

De bailoutul acordat de statul francez companiei Air France-KLM va beneficia doar subsidiara franceză, iar în schimbul intervenţiei guvernul de la Paris şi-ar putea majora pachetul de acţiuni de la 14% la 30%. Franţa poate deveni astfel principalul acţionar al transportatorului aerian franco-olandez. Olanda nu va participa la majorarea de capital. În Franţa, de activele corporate ale statului se ocupă Agence des participations de l’état (APE), Agenţia Participaţiilor Statului. Din datele instituţiei reiese că activele sale sunt concentrate, în funcţie de valoare, în special în sectorul energetic.

Acolo, APE deţine 84% din gigantul EDF, unul din liderii mondiali ai energiei nucleare. Participaţia valo­rează peste 29,6 miliarde de euro, cel mai mare nivel din portofoliul agenţiei. De ase­menea, statul are aproape 24% din acţiunile companiei de energie Engie.

Alt sector bine repre­zentat este cel aerospaţial, unde APE deţine 11% din Airbus, pachetul de acţiuni valorând 8,6 miliarde de euro, 25,7% din Thales (4,8 miliarde euro) şi 11,2% din Safran (5,7 miliarde euro). Sectorul aerian este reprezentat de Air France-KLM şi de ADP, operator aero­portuar la care statul francez are peste 50% din acţiuni (5,2 miliarde euro).

Alte prezenţe notabile în portofoliul APE sunt Orange (13%, în valoare de 3,7 miliarde euro), operator telecom, Renault (15%, 1,7 miliarde euro), cel mai mare constructor auto francez, FDJ (22%), companie de loterie, şi Eramet (25,5%), cu operaţiuni în sectorul minier. Valorile sunt calculate la 1 aprilie.

Statul francez deţine şi indirect, prin intermediul Băncii Publice de Investiţii,  participaţii la companii. Participaţiile la companiile de stat sunt populare din diferite motive. Cel mai des citat este siguranţa naţională, scrie Financial Times.

Altele sunt protejarea faţă de concurenţa străină, protejarea şi crearea de locuri de muncă, dezvoltarea regională sau profesională, acumularea de know-how şi furnizarea de servicii în situaţii de monopol natural. De asemenea, companiile de stat sau la care statul deţine participaţii senmificative, în general de peste 20%, pot folosi guvernelor ca sursă de finanţare, patronaj şi mijloc de influenţă politică.

În Germania, cu politicul se împleteşte strâns participaţia de 13% deţinută de landul Saxonia Inferioară la Volkswagen, cel mai mare constructor auto european şi principalul angajator de acolo. O mulţime de lideri politici germani au trecut prin board-ul VW. Guvernul de la Berlin a asigurat, la începutul actualei crize, că nu se va feri să preia companii pentru a le salva de la faliment şi proteja astfel servicii vitale şi locuri de muncă.

Deocamdată n-a fost nevoit să salveze decât transportatorul aerian Lufthansa. Din criza anterioară are ca moştenire 16% din Commerzbank, una dintre cele mai mari bănci germane. Guvernul deţine şi 12% din Airbus, 23% din Hapag Lloyd, companie de transport de mărfuri internaţional, peste 30% din Deutsche Telekom, 25% din Deutsche Post şi 100% din Hypo Real Estate, de asemenea o moştenire a crizei financiare. În anii trecuţi s-a pus chiar problema naţionalizării parţiale a Deutsche Bank, colos bancar care a contemplat colapsul din cauza multiplelor scandaluri pe care le-a provocat.

În Italia, guvernul a salvat din nou operatorul aerian fanion Alitalia, stârnind o febră a naţionalizărilor. În Europa de est, în Ungaria şi Polonia companiile de stat au un statut special, fiind promovate ca gardieni ai sectoarelor stategice sau protectori ai bunăstării populaţiei.

În ultimul deceniu, guvernul maghiar a cumpărat companii de energie privatizate iniţial după căderea regimului comunist şi le-a organizat în MVM Group, care a devenit una dintre cele mai mari companii din ţară, cu 15.000 de angajaţi şi responsabilă pentru producţia a 70% din energie.

De asemenea, în 2019 au fost lipite mai multe bănci mici pentru a crea TakarÈkbank, a treia bancă în funcţie de mărime de pe piaţa locală. Cu aceasta vor fuziona MKB Bank şi Budapest Bank, cumpărate de stat în 2014 şi 2015. Entitatea astfel creată ar putea deveni cea mai mare bancă, un concurent direct al liderului OTP, la care prezenţa statului în acţionariat nu depăşeşte 1%.

 În 2019, guvernul de la Budapesta a transferat participaţii de 10% deţinute la MOL, gigant de gaze naturale şi de rafinare, şi la Richter Gedeon, lider în industria farma,  către o fundaţie educaţională pentru a permite acesteia să înlocuiască finanţarea de la stat cu cea din dividende.

În prezent, guvernul mai are doar 5% din MOL şi 5% din Richter. În Ungaria există aproape 600 de companii de stat, dar strategia căreia guvernul pare să-i dea prioritate este mai degrabă de a încuraja oameni de afaceri apropiaţi partidului de guvernământ să preia controlul în diferite sectoare economice decât ca statul să se implice direct în acţionariatul companiilor.

În Polonia, însă, statul creează campioni economici. Spre exemplu, PKN Orlen, cea mai mare companie şi liderul în sectorul de rafinare, la care guvernul deţine peste 27% din acţiuni, preia monopolul gazelor PGNiG şi fuzionează cu concurentul mai mic Grupa Lotos, deţinut de stat. De asemenea, statul deţine aproape 30% din cea mai mare bancă, PKO Bank Polski, aproape 60% din cel mai mare producător de energie, PKO Bank Polski, şi 31% din gigantul minier KGHM. Guvernul este, de asemenea, cel mai mare acţionar la Tauron şi Enea, alţi producători de energie. Varşovia îşi foloseşte campionii naţionali pentru proiecte considerate strategice precum construirea primei centrale nucleare a ţării şi dezvoltarea unui brand auto naţional.