Teoretic, Varşovia s-a angajat să adopte moneda euro când a aderat la Uniunea Europeană în 2004. Au trecut aproape 20 de ani de atunci, iar Polonia se numără încă printre ţările membre ale UE care nu şi-au înlocuit moneda naţională cu cea unică europeană. Practic, nimeni n-o obligă să facă acest lucru în afară de interesele proprii. Economiştii sunt de acord că fiecare an fără euro aduce pierderi Poloniei. Sunt pierderi pe care fostul guvern nici măcar nu le-a evaluat. Anterior, rapoartele privind consecinţele adoptării monedei UE erau pregătite de plenipotenţiarul guvernului pentru introducerea monedei euro în Polonia. Partidul Legea şi Justiţia (PiS), care a condus ţara timp de opt ani şi s-a împotrivit înlocuirii zlotului cu moneda comunitară, a desfiinţat acest birou. De asemenea, Banca Naţională a Poloniei (NBP) nu are un departament pentru integrarea în zona euro.

Lista beneficiilor adoptării monedei comunitare este foarte lungă. Experţii indică aici în unanimitate, de ani de zile, o creştere a credibilităţii politicii economice, eliminarea riscului de curs valutar, scăderea dobânzilor, credite mai ieftine şi creşterea consumului, a investiţiilor, a cifrei de afaceri în comerţul exterior, a concurenţei şi a eficienţei. Toate acestea se traduc într-un impuls dat creşterii economice. Multe depind de mediul economic, dar şi de mediul politic la momentul intrării în zona euro. Analiza „Drumul către euro, un plan de acţiune”, elaborată de Fundaţia Res Publica cu sprijinul Fundaţiei pentru Libertate Economică, spune că în Slovacia aderarea la zona euro a contribuit la creşterea PIB cu 7%. În schimb, oportunităţile de creştere pierdute asociate cu lipsa monedei euro în Polonia, conform diferitelor calcule, variază de la 2,5% la 7,5% din PIB.

Intrarea în zona euro înseamnă şi costuri. Oponenţii monedei comunitare pun în prim plan pierderea unei anumite suveranităţi economice, întrucât politica monetară este plasată sub aripa Băncii Centrale Europene (BCE), ceea ce va priva Polonia de capacitatea de a răspunde independent la eventualele crize valutare. Totuşi, Polonia ar câştiga influenţă asupra deciziilor BCE.

Ar trebui îndeplinite şi criteriile formale pentru aderarea la zona euro. În plus, ar mai fi şi costuri administrative şi costul unei campanii de informare. Printre costuri se numără şi riscul creşterii preţurilor la începutul trecerii la euro.

„O ţară care nu a trecut la euro îşi pierde o parte din importanţa din UE, ceea ce, la construirea bugetului, s-ar putea traduce în miliarde de euro neprimite deoarece nu participă la reuniunile miniştrilor de finanţe din zona euro”, a argumentat profesorul de economie Witold Orlowski, scrie Ziarul Financiar.