Comisia Europeană a concluzionat că planul de restructurare a companiei aeriene Blue Air nu a fost în măsură să restabilească viabilitatea pe termen lung a companiei aeriene, fiind, aşadar, incompatibil cu normele UE privind ajutoarele de stat.

Astfel, România trebuie să recupereze acum de la Blue Air un ajutor de stat ilegal în valoare de aproximativ 33,84 milioane euro (163,8 milioane lei).

În aprilie 2023, Comisia a iniţiat o investigaţie detaliată pentru a evalua dacă un plan de restructurare a companiei aeriene Blue Air şi măsurile de ajutor implementate în sprijinul planului respectau normele UE privind ajutoarele de stat, mai precis Orientările privind ajutoarele de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate („Orientările privind salvarea şi restructurarea”).

Blue Air se confrunta cu dificultăţi financiare din 2019. În august 2020, Comisia a aprobat două măsuri în favoarea companiei aeriene: o garanţie publică de aproximativ 28 de milioane euro (aproximativ 137 de milioane lei) pentru a acoperi daunele cauzate direct de pandemia de coronavirus şi o garanţie publică de aproximativ 33,84 milioane euro (163,8 milioane lei) aferentă unui împrumut de salvare, destinat să acopere parţial nevoile de lichidităţi ale Blue Air în următoarele şase luni.

România a fost de acord ca, în cazul în care garanţia publică aferentă împrumutului pentru salvare nu va înceta după şase luni de la prima plată a ajutorului care a avut loc în octombrie 2020, să comunice Comisiei fie un plan de lichidare, fie un plan cuprinzător de restructurare a Blue Air. În aprilie 2021, România a comunicat un plan de restructurare care a fost apoi actualizat de mai multe ori. În noiembrie 2022, statul român a rambursat împrumutul şi a preluat o participaţie de 75 % în societatea Blue Air, după ce compania aeriană şi-a suspendat activitatea în septembrie 2022.

În urma investigaţiei sale aprofundate iniţiate în aprilie 2023, Comisia a concluzionat că planul de restructurare a Blue Air nu era fezabil, coerent şi suficient de amplu pentru a restabili viabilitatea pe termen lung a companiei aeriene într-un termen rezonabil şi fără să denatureze în mod nejustificat concurenţa pe piaţa unică. Această concluzie a fost coroborată de incapacitatea Blue Air de a-şi menţine activitatea şi de cererea sa, din martie 2023, de deschidere a procedurii de insolvenţă. Planul de restructurare nu a fost actualizat nici în urma încetării activităţii, nici a iniţierii investigaţiei aprofundate.

Măsurile care sprijină un plan de restructurare inadecvat şi nerealist, care nu este susţinut de finanţări suficiente de pe piaţă din partea investitorilor după perioada de salvare, sunt ilegale conform normelor UE privind ajutoarele de stat. România trebuie să recupereze acum de la Blue Air un ajutor de stat ilegal în valoare de 33,84 milioane euro (163,8 milioane lei), plus dobânda aferentă.

Normele UE privind ajutoarele de stat, în special Orientările privind ajutoarele pentru salvare şi restructurare, permit statelor membre să sprijine, în anumite condiţii stricte, întreprinderile aflate în dificultate. Mai precis, se poate acorda ajutor pentru o perioadă de până la şase luni („ajutor pentru salvare”). După această perioadă, fie ajutorul trebuie să fie rambursat, fie statul membru trebuie să notifice Comisiei un plan de restructurare care să fie evaluat în temeiul normelor privind ajutoarele de stat. Pentru ca ajutorul de restructurare să fie aprobat, planul trebuie să asigure faptul că viabilitatea întreprinderii poate fi restabilită fără niciun alt sprijin din partea statului, că întreprinderea contribuie într-o măsură suficientă la costurile de restructurare şi că denaturările concurenţei generate de ajutor sunt eliminate cu ajutorul unor măsuri de compensare care includ, în special, măsuri structurale sau comportamentale.

Normele UE privind ajutoarele de stat impun recuperarea ajutoarelor de stat incompatibile, pentru a elimina denaturarea concurenţei cauzată de ajutor. Normele UE privind ajutoarele de stat nu prevăd aplicarea de amenzi, iar recuperarea nu are drept scop penalizarea întreprinderii în cauză, ci pur şi simplu restabilirea egalităţii de tratament cu alte întreprinderi.