♦ Banca Centrală Europeană a insistat până la punctul în care a atins absurdul că inflaţia este trecătoare ♦ În Europa de Est, băncile centrale, exceptând-o poate pe cea a Ungariei, s-au arătat mult prea încrezătoare în economie şi şi-au asigurat cetăţenii că la ei în ţară nu se pune problema unor crize ca la vecini pentru că contextul este diferit. ♦ Europa trece mai degrabă printr-o criză a preţurilor energiei şi riscă să se lovească de penurii de energie – gaze şi petrol – dacă furnizorii externi întrerup fluxurile ♦ SUA vând statelor din UE din ce în ce mai multe gaze naturale lichefiate, dar le vând scump ♦ Şi interesul statelor arabe este să vândă scump şi mult, iar faptul că ţările  Europei îşi fac rezerve de petrol şi gaze la orice preţ le ajută.

A trecut mai bine de un an de când costurile din facturile la electricitate şi gaze ale gospodăriilor şi fabricilor europene au început să urce la cote nemaivăzute. A trecut cu mult peste un an de când preţurile au început să crească accelerat şi de când banca centrală a Ungariei a dat startul în UE la creşterea dobânzilor, o tendinţă devenit acum generală.

În tot acest timp, băncile centrale sau guvernele au văzut mereu aproape punctul de vârf al inflaţiei, iar apostolii apocalipsei au avertizat că vine recesiunea.

În tot acest timp nimic nu s-a schimbat. Vârful de inflaţie este în continuare văzut ca fiind aproape, deşi preţurile cresc, iar recesiunea când bate la uşă, când este amânată.

Incertitudinea face legea, chiar şi acolo unde factorii de decizie ar trebui să aibă în faţă cea mai clară imagine. Iar in­certi­tudinea va continua să domnească atât timp cât eco­nomiile europene sunt influ­enţate de decizii asupra cărora europenii au prea puţin con­trol, cum ar fi cele luate la Moscova, Washington sau Beijing.

Mai rău este când incertitudinile se transformă în neîncredere într-un mediu în care pentru a influenţa opinia publică şi încrederea societăţii se duce un adevărat război.

Spre exemplu, Banca Centrală Europeană a insistat până la punctul în care a atins absurdul că inflaţia este trecătoare.

În Europa de Est, băncile centrale, exceptând-o poate pe cea a Ungariei, s-au arătat mult prea încrezătoare în economie şi şi-au asigurat cetăţenii că la ei în ţară nu se pune problema unor crize ca la vecini pentru că contextul este diferit. Şi în zona euro şi în Europa de Est preţurile continuă să urce accelerat indiferent de ce fac sau zic băncile centrale.

Este Europa într-o criză de energie? Penele masive de curent din Republica Moldova şi Ucraina arată ce înseamnă o adevărată criză de energie. Nicio ţară din UE nu s-a confruntat până acum cu aşa ceva. Europa trece mai degrabă printr-o criză a preţurilor energiei şi riscă să se lovească de penurii de energie – gaze şi petrol – dacă furnizorii externi întrerup fluxurile. Rusia face acest lucru şi cu un scop precis, de a acutiza o criză a costului vieţii la care tot ea a contribuit, de a surpa solidaritatea europeană cu Ucraina şi de a rupe coeziunea UE. SUA vând statelor din UE din ce în ce mai multe gaze naturale lichefiate, dar le vând scump. Şi interesul statelor arabe este să vândă scump şi mult, iar faptul că ţările Europei îşi fac rezerve de petrol şi gaze la orice preţ le ajută. Depozitele de gaze sunt în cea mai mare parte pline, dar nu sunt suficiente pentru a asigura consumul pe termen lung.

În aceste condiţii, de peste tot vin avertismente că senzaţia de îmbunătăţire a situaţiei din prezent (cu scăderea preţurilor gazelor şi petrolului pentru Europa) este înşelătoare şi că criza energiei va persista ani la rând dacă nu este redusă cererea sau dacă nu sunt găsite noi surse de gaze sigure. O spun The Economist, Financial Times, executivi din industrie, analişti şi traderi.

„Suntem într-o criză a gazelor şi vom continua să fim în următorii 2-3 ani“, declară Sid Bambawale, executiv la Vitol, cel mai mare trader de energie independent din lume. „Deci să nu răspândim o falsă senzaţie de siguranţă.“ Însă şi interesul Vitol, ca trader de energie, este să vândă mult şi scump. Iar lipsa de siguranţă creează panică, iar panica duce la cumpărături din panică, ceea ce se poate observa tot mai des în Europa.

În primăvară şi în vară se vorbea de o iarnă în beznă pentru Europa din cauza lipsei energiei. Dar bezna a fost amânată pentru la vară sau pentru iarna următoare. A fost amânată şi recesiunea din Germania, cea mai mare eco­no­mie europeană, de care sunt dependente pentru export toate ţările est-europene. Analiştii anticipau o contracţie a PIB în trimestrul trei cauzată de şocurile războiului, dar eco­nomia le-a înşelat aşteptările şi a crescut. Sindicatele şi organizaţiile patronale averti­zaseră asupra colapsului unor întregi in­dustrii. Interesul patronatelor este să obţină cât mai mult ajutor, subvenţii, reduceri de taxe de la stat pentru a-şi proteja profiturile şi acţionarii. De când a început războiul, sindicatele şi patronatele din Germania au făcut front comun contra embargoului european asupra petrolului şi gazelor ruse. Pentru germanii de rând, cea mai mare frică nu este recesiunea, fiind obişnuiţi ca statul să le protejeze locurile de muncă, ci inflaţia, ajunsă la niveluri record.

BCE, banca centrală a zonei euro, a luat târziu startul în lupta cu inflaţia prin creşterea dobânzilor, dar majoră­rile de până acum au fost în paşi uriaşi.

Unul din membrii boardului BCE, nemţoaica Isabel Schnabel, a spus recent că BCE nu are spaţiu suficient de manevră pentru a încetini ritmul creşterii dobânzilor deoarece schemele guvernamentale de reducere a facturilor la energie creează inflaţie. Schnabel a făcut clar că nu crede într-o scădere rapidă a inflaţiei. Dar nu toţi colegii săi sunt de acord cu ea.

Spre exemplu, portughezul Mario Centeno vrea de la BCE un mesaj clar că va încetini ritmul în care urcă dobânzile, în numele credibilităţii. Centeno este sigur că inflaţia va atinge punctual de vârf în acest trimestru. Inflaţia din Germania este la cote comparabile cu cea din Portugalia, însă datoriile de stat portugheze sunt aproape duble, raportate la PIB, faţă de cele germane. Portugalia se împrumută mai scump de pe pieţe decât Germania, iar costurile de finanţare cresc pe măsură ce BCE urcă dobânzile şi criza economică se acutizează. În Portugalia, amintirea crizei economice şi financiare trecute este foarte amară. Cele mai mari beneficii de pe urma creşterilor de dobânzi le au băncile comerciale, care în ultima vreme au raportat profituri record: au scumpit creditele, dar nu se grăbesc să majoreze dobânzile la depozite.