Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat stare de urgenţă ca pentru vremuri de război imediat după instalarea noului său guvern. Şi-a justificat pasul făcut, care-i permite să ia decizii vitale pentru popor şi economie rapid şi fără acordul parlamentului, prin nevoia de a „apăra familiile ungare“ când războiul ruso-ucrainean pare fără de sfârşit. El îşi întăreşte astfel ideea unei Ungarii sub asediu şi imaginea sa de protector şi părinte al naţiunii pe care le construieşte pe măsură ce partidul de guvernământ îşi întăreşte controlul asupra societăţii şi economiei şi izolează ţara. Însă pasul făcut ar putea avea şi o justificare economică: statul, puternic îndatorat, are mare nevoie de bani şi cum economia nu-l ajută va fi nevoie de măsuri cel puţin controversate.

Pentru că guvernul a cheltuit generos pe proiecte sociale cu un puternic caracter electoral, Ungaria se confruntă cu un deficit bugetar record, care creşte. Inflaţia pare de neoprit, iar traiul se scumpeşte cu toate că guvernul a plafonat anumite preţuri şi controlează servicii pentru populaţie cum ar fi electricitatea şi furnizarea de gaze naturale.

Când suflul crizei financiare globale a lovit Ungaria, aducând ţara în pragul unei crize valutare, guvernul lui Orban a recurs la măsuri considerate demne de regimuri autoritare precum suprataxarea băncilor şi corporaţiilor, în special a retailerilor străini. Impozitele suplimentare au fost aplicate cu promisiunea că sunt doar pe timp de criză, dar apoi au fost făcute permanente.

Arhitectul acestui plan anticriză este actualul guvernator al băncii centrale Gyorgy Matolcsy, fost ministru al economiei. Atunci, guvernul avea sprijinul băncii centrale. Acum, Orban şi Matolcsy nu mai sunt prieteni. Matolcsy a fost adus de la guvern, unde era considerat mâna dreaptă a lui Orban, la şefia băncii centrale în 2013, chiar înainte ca forintul să intre într-o periodă de colaps.

În noua criză, banca centrală a reacţionat cel mai rapid din UE pentru a stăvili inflaţia majorând dobânzile şi atacând astfel politica guvernului de a stimula creşterea economică prin credit ieftin. Un risc al acestei strategii este ca avansul economic să fie frânat de scumpirea creditării, iar banca centrală a semnalizat că încetineşte ritmul cu care înăspreşte politica monetară, adică ritmul în care majorează dobânzile.

În lume se vorbeşte de riscul unei recesiuni globale. Orban, când şi-a anunţat noile puteri, a amintit şi el că „lumea este pe marginea unei crize economice“. 2022 a fost an electoral, iar guvernul Orban a cheltuit necumpătat. În primele trei luni ale anului, deficitul bugetar ajunsese deja la două treimi din ţinta pentru întregul an. În aprilie, deficitul s-a umflat la echivalentul a aproape şapte miliarde de euro, un nivel fără precedent pentru un astfel de interval de timp, a calculat Portfoliu.hu.

În mai, Mih·ly Varga, ministrul de finanţe şi candidat pentru aceeaşi poziţie în noul guvern, anunţa că bugetul trebuie modificat pentru ca ţinta de deficit bugetar pentru acest an, de 4,9% din PIB, să poată fi atinsă. Analiştii cred că rezultatul final va fi mult mai mare. Varga a amintit că guvernul a luat deja măsuri pentru îmbunătăţirea echilibrului bugetar prin reducerea cheltuielilor şi amânarea unor investiţii. Dar banca centrală nu pare convinsă.

Săptămâna trecută a recomandat un control mai strict al cheltuielilor de stat şi chiar anularea unor investiţii. Recomandările prevăd şi impunerea unor taxe sectoriale temporare. Unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri ai ţării, CEO-ul colosului bancar OTP S·ndor Cs·nyi, care are o relaţie complicată cu Orban, a criticat în aprilie politicile guvernului de a reglementa preţurile utilităţilor publice pentru că acestea nu fac decât să mărească deficitul bugetar. Preţurile mari vor persista şi de aceea „nu există altă cale decât adaptarea“, a spus bancherul.

El crede că ţinta de deficit nu va putea fi atinsă decât dacă Comisia Europeană se înduplecă să dea drumul la fondurile europene destinate Ungariei pe care le-a blocat din cauza eforturilor lui Orban de a controla cât mai multe din instituţiile statului. O monedă de schimb pe care o are guvernul de la Budapesta este refuzul acestuia de a accepta un embargo total al UE asupra petrolului şi gazelor ruse. Circa 85% din gazele naturale ale Ungariei şi 60% din petrol vin de la ruşi şi pe acestea îşi bazează Orban politica de preţuri mici la utilităţi. Însă de aceste preţuri plafonate nu beneficiază şi firmele, care simt din plin impactul inflaţiei şi transmit preţurile mari mai departe la cumpărător.

Analiştii amintesc că inflaţia ridicată nu este prea deranjantă pentru guvern doarece preţurile mai mari înseamnă venituri din TVA  mai mari. De remarcat este că după ce Orban şi-a anunţat puterile mărite, cotaţiile acţiunilor de pe bursă au scăzut, iar forintul s-a depreciat, semn că investitorii se aşteaptă ca sectorul corporate să fie stors din nou de bani. Spre comparaţie cu ce se întâmplă în Ungaria, Polonia are surplus bugetar la patru luni, cu toate că are implementate de mai multe luni două scuturi anti-inflaţie axate pe reduceri de TVA.

În perioada ianuarie-aprilie, veniturile s-au situat la 168 miliarde zloţi (36,3 miliarde euro), considerabil mai mari decât în anul anterior, iar cheltuielile au fost de 159 miliarde zloţi (34,4 miliarde euro), de asemenea în creştere.

Spre comparaţie cu ce se întâmplă în Ungaria, Polonia are surplus bugetar la patru luni, cu toate că are implementate două scuturi antiinflaţie axate pe reduceri de TVA. În perioada ianuarie-aprilie, veniturile s-au situat la 168 mld zloţi (36,3 mld euro), în creştere, iar cheltuielile au fost de 159 mld zloţi (34,4 mld euro).