România termină 2023 printr-o revoltă generală în faţa unui şir de ilegalităţi flagrante care au permis desfăşurarea unei tragedii ca de la Ferma Dacilor din judeţul Prahova, iar întrebarea este de ce după cazurile Colectiv şi Crevedia nu s-a schimbat nimic.

O nesfârşită aruncare a responsabilităţii de la Ministerul de Interne -apropo, ministrul de interne e la birou, nu ar fi trebuit să se pronunţe până la această oră asupra a ceea ce au făcut/n-au făcut angajaţii din subordinea sa?- la Ministerul Turismului, la autoritatea locală şi alte instituţii şi inspectorate, ca de fiecare dată.

De parcă legislaţia este dată de cineva de pe lună şi este mai tare ca legile fizicii de nu poate fi schimbată. Ministrul Turismului spune senin că legislaţia nu-i permite să ceară aviz de securitate la incendiu unei pensiuni în vederea autorizării activităţii. Atunci de nu schimbă legislaţia? Ce-l opreşte să dea astăzi un ordin de ministru prin care orice pensiune sau hotel are nevoie de autorizaţie de securitate de incendiu pentru a putea funcţiona?

Oare cum au ajuns românii să accepte atâta ameţeală şi lipsă de responsabilitate? Oamenii aceştia care se ascund în spatele funcţiilor şi ale gradelor – nu au rude, nu pot ajunge ei înşişi să fie loviţi de propria neştiinţă şi fugă de decizie?

Structuri întregi, straturi peste straturi de funcţionari şi de responsabili mută hârtii de la o direcţie la alta, dar în stradă e haos. Cine verifică dacă mâine un locatar de la parterul unui bloc îşi deschide spre exemplu o cafenea? Pune pe uşă  „Vând cafea” şi vinde. Care este autoritatea care verifică dacă respectivul are autorizaţiile necesare? Care este autoritatea „CU OCHI”, autoritatea care vede ce se întâmplă în mod real, nu hârtii.

Nici Ministerul Sănătăţii, nici Ministerul de Finanţe, nici Ministerul Agriculturii, nici Ministerul Muncii nu verifică realitatea. Toţi verifică hârtii. Toate aceste ministere verifică DOAR spaţiile comerciale sau de producţie CARE SE îNREGISTREAZÂ, adică cine trimite hârtiile spre înregistrare la aceste instituţii. Dar pe cel care nu trimite nici o hârtie nicăieri cine îl verifică?

REALITATEA, realitatea cine o verifică? Cine trece pe lângă apartamentul unde se vinde cafea şi ar trebui să se întrebe: oare are autorizaţiile necesare? Are ISU, BISU, DISU sau ce autorizaţie o mai fi necesară?

Poliţia locală? Poliţia Naţională? Primăria? Nu se ştie. Colectiv era la 300 de metri de Secţia 14 de Poliţie din Bucureşti, maşinile de poliţie şi poliţia de proximitate se învârtea seară de seară pe lângă bomba din containere unde se adunau sute de tineri, dar nimeni niciodată n-a pus nici o întrebare: dar oamenii aştia au autorizaţiile necesare? Păi se vedea cu ochiul liber că nu au. Nu asta e treaba Poliţiei Naţionale?

Principala grijă a oricărui angajat la stat, primul gând când îi ceri ceva este să spună: nu e la noi, nu pevede legea, nu este în responsabiltatea noastră. Aşa şi poliţia din secţii.

Păi nu ştie poliţia naţională tot ce mişcă într-un cartier? De ce mai este poliţie de proximitate? Nu are evaluări de risc, nu trebuie prin fişa postului să întrevadă orice posibilitate de a se ajunge la o infracţiune?

Nu ştia Poliţia Română de riscul de la Colectiv, de la Crevedia, de la Ferma Dacilor? Să fim serioşi. Şi atunci de ce nu zboară din funcţii de sus până jos toţi care deşi ştiau ce se întâmplă nu au făcut nimic? Unde este Ministrul de Interne? Unde sunt rapoartele? De ce nu sunt făcute publice?

De fapt, este o conivenţă generală, iar dacă reprezentanţii mediului de business nu intervin pentru a cere curăţenie şi respectarea legii pentru a nu a avea astfel de tragedii, toţi vor avea de pierdut.

În mod normal, nici o unitatea de alimentaţie publică sau de cazare – cafenea, bar, restaurant, club, pensiune, hotel – nu ar trebui să aibă dreptul să funcţioneze, în afara autorizaţiilor necesare, fără asigurare de răspundere faţă de terţi, adică faţă de clientul care îi intră pe uşă.

Aşa cum orice şofer este obligat să deţină RCA – asigurarea de răspundere civilă auto – atunci când iese cu maşina din curte, pentru a fi acoperite daunele aduse eventual celorlalţi participanţi la trafic, la fel orice companie care are relaţii directe cu publicul -fie acesta un restaurant, o pensiune, un hotel, o frizerie sau un magazin – ar trebui să deţină asigurare de răspundere faţă de eventualele daune aduse celor care intră în restaurant, în magazin sau în hotel şi folosesc serviciile respective.

Iar cum această asigurare nu se poate face decât dacă spaţiul respectiv are autorizaţie de inspecţie contra incendiilor, iată cum business-ul poate interveni şi poate reduce riscurile. Degeaba creşte PIB-ul la 350 miliarde de euro în 2024, dacă avem astfel de tragedii care nu spun decât un singur lucru: că a trecut vremea business-ului sălbatic şi a venit vremea civilizaţiei în business.