♦ „Bine că putem prelua aceste cantităţi, că dacă nu, închideam sursele“, spun oamenii din domeniul industriei de gaze.

Europa iese din iarna 2023-2024 cu depozitele de înmagazinare subterană pline în proporţie de 59%, o situaţie greu de crezut, dar explicabilă prin temperaturile mari, închiderile care au afectat mai multe industrii mari consumatoare şi prin măsurile ţintite spre reducerea consumului de gaze luate la nivel european după războiul din Ucraina. În aprilie 2021, de exemplu, gradul de umplere a depozitelor UE la ieşirea din iarnă era de 31%, arată datele disponibile pe platforma Aggregated Gas Storage Inventory.

Strict în cazul României, gradul de umplere a depozitelor de înmagazinare subterană era la începutul lunii de 51%. În aceeaşi perioadă din 2021, gradul de umplere era de numai 17%. Această evoluţie se explică din nou prin temperaturile deosebit de ridicate pentru perioada de iarnă din ultimii ani, dar mai ales pe fondul închiderii marilor consumatori de gaze, cum este cazul Azmoreş, de exemplu.

Datele zilnice privind sursele de gaze arată că ceea ce se produce pe plan local în aceste zile nu mai poate fi consumat intern. De exemplu, datele zilnice ale Transgaz arată că ieri România avea în jurul prânzului o producţie de gaze de 24 de milioane de metri cubi, importa 5 milioane de metri cubi şi exporta 5,4 milioane de metri cubi. Dar ceea ce atrage atenţia este faptul că se injectau în depozitele de înmagazinare 7,9 milioane de metri cubi de gaze, o treime din toată producţia, din cauza absenţei consumului.

„Bine că putem prelua aceste cantităţi, că dacă nu, închideam sursele“, spun oamenii din domeniul industriei de gaze.

Mai departe, nici consumul de energie nu creşte, necesarul fiind acoperit în mare parte din surse verzi, astfel că centralele pe gaze nu mai au o pondere la fel de importantă. Spre exemplu, în după-amiaza zilei de ieri, peste 27% din producţia de energie venea de la Hidroelectrica, 22,4% era asigurat de centrala dela Cernavodă. Peste 17% din producţia de energie era livrată de parcurile solare, iar alţi 15% de centralele eoliene. Numai 9% din producţia de energie a României venea din centralele pe gaze, un procent similar fiind livrat de centralele pe cărbuni.

Potrivit datelor furnizate de Transgaz, compania naţională de transport producţia internă a României a ajuns anul trecut la 9,3 miliarde de metri cubi, iar în 2022 producţia de gaze a fost de 97,8 TWh (9,1 mld. mc), mai arată datele Transgaz. Practic, de la un an la altul creşterea producţiei interne a fost numai de 2%, deşi anul trecut a fost primul an complet de producţie pentru americanii de la Black Sea Oil & Gas şi perimetrul lor din Marea Neagră, Midia Gas Development (MGD). Potrivit informaţiilor furnizate de BSOG, anul trecut producţia de gaze din Marea Neagră, proiectul MGD, a fost de 1,1 miliarde de metri cubi, dublă faţă cea din 2022, în condiţiile în care proiectul a ajuns la faza producţiei la jumătatea anului 2022. De ce nu se vede acest lucru mai clar în producţia totală a României? Din cauza declinului de producţie raportat de ceilalţi doi mari producători, OMV Petrom şi Romgaz. Pe partea de consum de gaze naturale, piaţa locală a avut un an foarte slab, cu o scădere a volumelor de 12%, până la 9,7 miliarde de metri cubi, cel mai scăzut nivel din 2012 încoace. În ciuda acestei evoluţii, importurile de gaze ale României au rămas la un nivel relativ constant faţă de 2022, de 2,6 miliarde de metri cubi anul trecut, faţă de 2,8 miliarde de metri cubi în 2022. Tot datele Transgaz arată că exportul de gaze a crescut însă de 2,4 ori, de la 0,9 miliarde de metri cubi în 2022, la 2,2 miliarde de metri cubi anul trecut.

Din Marea Neagră, BSOG a extras 1,1 miliarde de metri cubi, gaz care a intrat integral în sistemul românesc de transport, dar care mai departe este cumpărat de ENGIE în baza unui contract pe 10 ani. Mai departe, cum utilizează ENGIE acest gaz ţine de politica sa comercială, astfel că datele nu sunt publice. Una dintre explicaţiile care permit o creştere atât de mare a exportului este scăderea consumului intern de gaze, de circa 12% anul trecut. Practic, importurile de gaze au rămas relativ constante, consumul intern a scăzut semnificativ, astfel că au existat nişte cantităţi mai mari de gaze care au putut fi mutate peste graniţe, în funcţie de preţ.