În urmă cu ceva timp, Germaniei i se spunea omul bolnav al Europei din cauza stagnării economice prelungite. Acum este considerată codaşul Uniunii. Între aceste două faze, a fost locomotiva de creştere, rol în care a ajuns mulţumită unor reforme de structură, printre altele pe piaţa muncii, globalizării şi orientării puternice a economiei spre exporturi. În perioada de boom economic de după marea criză, guvernul german al cancelarului Angela Merkel a declanşat poate cea mai abiţioasă reformă dintre toate, cea energetică, prin care se vrea înlocuirea energiei atomice şi poluante cu energie verde.

Însă aceste două direcţii - orientarea spre exterior şi înverzirea economiei - face ca Germania să devină acum omul urât al Europei. Economia germană a ajuns depen­dentă de lanţurile de aprovizionare intern­a­ţionale, blocate de pandemie, de gazele na­turale ruseşti, care ar trebui să susţină tranziţia energetică, şi de pieţele emergente mari cu creştere accelerată cum ar fi China şi Rusia.

Aceste dependenţe fac ca economia şi firmele germane să fie vulnerabile şi pot explica, de exemplu, de ce guvernul german ezită şi evită să adopte o poziţie mai fermă faţă de Rusia în problema ucraineană. Sau de ce companiile germane fac presiuni în Lituania pentru ca această mică ţară baltică să se retragă dintr-un conflict pe care-l are cu gigantul China. Sau de ce foşti politicieni de top din Germania ocupă acum funcţii de top la coloşii corporate din Rusia.

Că Germania a devenit mai degrabă frâna Europei o scrie Financial Times, care face o comparaţie cu Franţa. Economia germană, cel mai probabil, s-a contractat uşor în ultimele trei luni ale anului trecut, în timp ce economia franceză şi-a continuat revenirea. Săptămână aceasta, FMI a dat vina pe „întreruperi pe lanţurile de aprovizionare“ pentru decizia de a reduce proiecţia de creştere economică în 2022 pentru Germania.

Una dintre cele mai mari şi importante industrii, cea auto, a fost puternic lovită de criza de aprovizionare, de recesiunea din timpul pandemiei, dar şi de revoluţia verde. Un clasament al creşterilor economice din UE ar plasa Germania spre final.

Economiştii, cei mai mulţi dintre ei, sunt de acord că economia germană are probleme, însă nu le este clar dacă scăderea economică din trimestrul patru este doar o poticneală sau se va transforma în recesiune.

Multe depind de cât de mult va dura criza din aprovizionare. Constructorii auto au nevoie de semiconductoare, iar pentru a supravieţui revoluţiei verzi au nevoie de cât mai mult litiu pentru bateriile maşinilor electrice. Producţia auto de anul trecut este cu 50% sub cea de dinainte de pandemie, din 2019. Spre deosebire de Germania, dependentă de exporturi, cea franceză are la bază consumul, care a explodat în pandemie.

Pe pieţele de export, dar şi de producţie, ale companiilor germane sunt probleme mari. Un sondaj realizat de DIHK arată că firmele germane care fac afaceri în China se tem că varianta  Omicron a coronavirusului care produce Covid ar putea forţa Beijingul să aplice restricţii mai stricte. În conflictul Lituaniei cu China, în care ţara baltică susţine Taiwanul în faţa pretenţiilor teritoriale ale Beijingului, companiile germane au început să-şi mute producţia de la fabricile lituaniene în altă parte pentru a-şi reduce pierderile. China a impus o blocadă comercială asupra Lituaniei.

Criza ucraineană este agravată de Germania prin refuzul acesteia de a bloca un gazoduct nou prin care Rusia poate aduce gaze direct pe piaţa germană ocolind Ucraina. Gazoductul, Nord Stream 2, este de asemenea în centrul crizei gazelor (ruseşti) cu care se confruntă Europa. Rusia este principalul furnizor de gaze extern al continentului, iar Germania depinde de acest combustibil pentru a-şi duce până la capăt reforma energetică. Pentru că şi-a închis centralele atomice, iar vântul nu mai bate cum trebuie, Germania consumă tot mai multe gaze ruseşti.

Reuters scrie că în decembrie 2021 gazele ruseşti venite prin conducte reprezentau 32% din consumul german, cele norvegiene 20%, cele olandeze 12%, iar cele din depozite 22%. Acestea din urmă pot proveni, în mare parte, tot de la ruşi. În 2015, Germania şi-a importat 35% din gaze din Rusia. Arderea gazelor au o pondere de peste 15% în producţia de electricitate. Dar Germania depinde de Rusia nu doar pentru gaze naturale, ci şi pentru petrol. În perioada ianuarie-octombrie 2021, 34% din petrolul germanilor a venit din Rusia. Peste 50% din cărbunele ars de termocentralele şi oţelăriile germane provine din Rusia.  De aceea, după cum scrie The Wall Street Journal, dependenţa energetică de Rusia lasă UE cu puţine opţiuni de a sancţiona Rusia dacă aceasta porneşte din nou război contra Ucrainei.