În Italia, electricitatea s-a scumpit cu 94% de la începutul anului, iar gazele cu 131%. Autorităţile au promis miliarde de euro pentru protejarea puterii de cumpărare a populaţiei, dar scumpirile sunt mereu cu un pas mare înainte.

În Ungaria, în ianuarie mâncarea s-a scumpit cu peste 10%. Preţurile uleiului pentru gătit au sărit în sus cu 33%, cele ale făinii cu 31%, iar ale pâinii cu 18%. Guvernul de la Budapesta a plafonat preţurile în magazine, dar i se reproşază că nu a tăiat şi TVA. În Polonia, partidul de guvernământ a redus TVA chiar şi până la 0 la mâncare, care s-a scumpit doar „moderat“, după cum au observat analiştii. Însă au început să iasă în evidenţă preţurile transportului, în special al  celui pe calea ferată.

Din Marea Britanie după Brexit a venit vestea că standardele de viaţă au scăzut în decembrie cu cel mai rapid ritm din ultimii opt ani, de când Europa trecea printr-o criză a datoriilor care a degenerat într-o criză a ine­ga­lităţilor sociale şi a încrederii în instituţiile europene. Percepţia acestor inegalităţi şi neîncrederea sunt motive ale votului pentru Brexit din 2016. Erodarea standardelor de viaţă este efectul inflaţiei.

În Franţa, o economie care rezistă surprinzător de bine în faţa valului inflaţionist global, tradiţionala franzelă îndură şi ea creşterea costurilor. Este un aliment la care francezii se întorc mereu şi mereu în vremuri de restrişte şi de aceea a devenit un simbol istoric. De decenii produsul simplu rezultat din amestecul de făină cu apă are acelaşi preţ, iar în actualul mediu inflaţionist brutarii fac eforturi dureroase să păstreze tradiţia. Pentru alte produse însă este liber la scumpiri.

Dar cea mai îngrijorătoare veste pentru gu­vernanţii şi economiştii europeni vine de la marii producători de bere. Spre exemplu, colosul Heineken a avertizat că se confruntă cu cea mai dificilă inflaţie din ultimul deceniu şi că există pericolul ca aceasta să taie pofta consumatorilor de bere. Pe lângă faptul că noile probleme apar când industria barurilor şi res­taurantelor este încă în perioada de re­venire după şocurile provocate de lockdown-urile din pandemie, reducerea con­su­mului de bere are o semnificaţie aparte. Berea, la fel ca pâinea, a devenit un aliment social. Este chiar mai mult de atât. Este un liant social.

Reducerea consumului de bere semnali­zează probleme în altă parte, cum ar fi la ni­velul puterii de cumpărare. Heineken a anunţat că va majora „curajos“ preţurile pentru berea pe care o produce în încercarea de a amortiza scumpirea materiilor prime şi ener­giei şi costurile „nebuneşti“ ale trans­portului. Este foarte probabil ca acest lucru să descurajeze cererea din partea gospodăriilor şi aşa presate de facturile mai mari la energie şi încălzire şi de creşterea preţurilor alimentelor, hainelor şi altor servicii, notează Bloomberg.

„Dacă analizezi inflaţia pe care o simţim acum, este cea mai puternică din ultimii zece ani şi nu se manifestă doar la nivelul categoriei produselor noastre - s-ar putea să fie şi o problemă macroeconomică“, a ex­plicat Dolf van den Brink, CEO al Heineken.

La începutul acestei luni şi concurentul Carlsberg a emis mesaje pesimiste referitoare la perspectivele din industria de profil. Van den Brink s-a plâns în special de scumpirea aluminiului cu 50% în doar o lună şi un pic. Cotaţiile orzului s-au dublat.

Germania este cea mai mare ecomomie europeană, dar îşi are săracii ei, iar inflaţia îi loveşte cel mai dur tocmai pe aceştia.

ONG-urile au semnalat creşterea cererii pentru serviciile băncilor de alimente şi pentru ajutor financiar cu întreţinerea. Organizaţiile de caritate spun că sprijinul oferit de guvern nu este suficient, iar ziarul cel mai popular din Germania, Bild, dă vina, pentru preţurile prea mari, pe Banca Centrală Europeană, care nici acum nu are un calendar clar pentru majorarea dobânzilor, principalul instrument de frânare a inflaţiei.

BCE a refuzat mult timp să dea semnalul majorărilor de dobânzi, la început insistând că factorii care stau la baza inflaţiei sunt doar trecători, apoi arătând că se teme că dacă acţionează prea de­vre­me riscă să frâneze nu doar inflaţia, pe care timp de un deceniu n-a reuşit s-o învie, ci şi revenirea economică.

Dar acum tocmai pre­ţu­rile mai mari erodează creş­terea economică. Şi abia acum cercetătorii bă­n­cii centrale a zonei euro au des­coperit că o posibilă în­răutăţire a crizei gazelor poate diminua activitatea economică în regiune şi agra­va şocul creat de preţurile prea ridicate ale energiei.

Un studiu al BCE a găsit că lovitura dată de o penurie de gaze s-ar simţi cel mai dur în Slovacia, Austria şi Portugalia. Imune vor fi Olanda şi Belgia. Între timp, în SUA, administraţia preşedintelui Joe Biden ia în considerare suspendarea taxelor pe benzină pentru a stopa accelerarea inflaţiei. Iar SUA sunt exportatoare de petrol şi gaze naturale, cu o industrie a rafinării foarte bine dezvoltată.