Locuitor în Tokyo, în vârstă de 38 de ani, el încasează 10.000 de yeni (71 de dolari) pe oră pentru a însoţi clienţii. "Practic, mă închiriez. Treaba mea este să fiu acolo unde vor clienţii mei să fiu şi să nu fac ceva anume", a declarat Morimoto pentru Reuters, adăugând că s-a ocupat de aproximativ 4.000 de persoane în ultimii patru ani.

Morimoto se mândreşte cu aproape un sfert de milion de urmăritori pe Twitter, unde îşi găseşte majoritatea clienţilor. Aproximativ un sfert dintre aceştia sunt clienţi recurenţi, inclusiv unul care l-a angajat de 270 de ori.

Meseria sa l-a dus într-un parc cu o persoană care dorea să se joace pe un balansoar. De asemenea, a făcut cu mâna şi a salutat prin fereastra unui tren un străin care îşi dorea o despărţire.

Faptul că nu face nimic nu înseamnă că Morimoto va face ceva. El a refuzat oferte de a muta un frigider şi de a merge în Cambodgia şi nu acceptă nicio cerere de natură sexuală.

Săptămâna trecută, Morimoto stătea vizavi de Aruna Chida, un analist de date în vârstă de 27 de ani îmbrăcat într-un sari, purtând o conversaţie la un ceai şi prăjituri. Chida a vrut să poarte acest veşmânt indian în public, dar era îngrijorată că şi-ar putea stânjeni prietenii. Aşa că a apelat la Morimoto pentru a fi însoţită.

"Cu prietenii mei simt că trebuie să îi distrez, dar cu tipul de la închirieri (Morimoto) nu simt nevoia să fiu vorbăreaţă", a spus ea.

Înainte de a-şi găsi adevărata vocaţie, Morimoto a lucrat la o editură şi a fost adesea certat pentru că "nu făcea nimic".

"Am început să mă întreb ce s-ar întâmpla dacă aş oferi abilitatea mea de a "nu face nimic" ca un serviciu pentru clienţi", a spus el.

Afacerea de însoţire este acum singura sursă de venit a lui Morimoto, cu care îşi întreţine soţia şi copilul. Deşi a refuzat să dezvăluie cât câştigă, el a spus că are unul sau doi clienţi pe zi. Înainte de pandemie, erau trei sau patru pe zi.