Într-o lume suferind dramatic de pe urma inflaţiei astronomice şi creşterii slabe, Marea Britanie ocupă un loc special, fiind pe cale să devină capitala lumii avansate la capitolul stagflaţie. Preţurile sunt aşteptate să urce cu 13,1% în acest an şi următorul, cel mai puternic din rândul G7, iar Marea Britanie este aşteptată să coboare pe ultimul loc din punctul de vedere al creşterii în 2023, potrivit FMI. National Institute of Economic & Social Research consideră că ţara va fi în recesiune înainte de anul viitor.

Este o formă curioasă de excep­ţionalism, însă una care a devenit extrem de familiară. De câte ori o turbulenţă din economia mondială ajunge pe malurile ţării, aceasta tinde să se transforme într-o furtună.

Când apar probleme, Marea Britanie ajunge să sufere cel mai mult pentru că, mai mult decât alte ţări, economiei acesteia îi lipseşte rezistenţa. Este o lecţie privitoare la pericolele unei culturi concentrate mai mult pe reducerea costurilor decât pe investiţii pentru viitor. Niciodată acest lucru n-a fost mai clar ca acum.

Şocul inflaţiei va fi pentru Marea Britanie unul mai profund decât în SUA şi Europa, susţine Alfred Kammer, director FMI pe Europa, pentru că ţara combină „ce e mai rău din cele două lumi“: penuriile de forţă de muncă ale Americii cu criza energetică din Europa. Ambele au legătură cu deficite ale capacităţii structurale.

Aproape jumătate din gazele Marii Britanii sunt locale, obţinute din Marea Nordului, dar nu există capacităţi de stocare. Acest fapt, combinat cu o abordare laissez-faire cu privire la securitatea energetică a lăsat ţara vulnerabilă în faţa oscilaţiilor preţurilor spot de pe pieţele de energie. Preţurile ridicate ale carburanţilor amplifică criza costurilor de trai.

Nu este greu de văzut care ar fi fost alternativa. În ultimele săptă­mâni, Marea Britanie a importat atât de mult GNL, încât dispune de mai mult decât poate folosi.

Preţul gazelor de acolo este acum cu o treime mai scăzut decât în Europa continentală. Dacă ţara nu ar fi închis Rough, ultima facilitate majoră de stocare, în 2017, şocul energetic ar fi fost mai puţin sever.

La fel stau lucrurile cu piaţa muncii. Oficiali britanici spun că este posibil ca Brexitul să fi accentuat creşterile salariale şi ale preţurilor prin reducerea ofertei de forţă de muncă şi diminuarea unor importuri.

Recesiunea Covid din 2020 a indicat de asemenea pericolul lipsei de perspectivă. Aceeaşi lipsă de rezilienţă caracterizează şi băncile britanice. Sectorul britanic de business în general întruchipează această abordare de reducere a costurilor în detrimentul investiţiilor în creştere.

Când condiţiile sunt perfecte, eficienţa economică a Marii Britanii este o virtute, generând creştere care tinde să fie superioară celei a ţărilor europene, însă în vremuri de dificultate extremă ca acestea, Marea Britanie plăteşte un preţ.