Banca Centrală Europeană (BCE) a anunţat pe 7 iulie că Bulgaria şi Croaţia (leva şi, respectiv, kuna) au fost admise in Mecanismul Cursurilor de Schimb2 (ERM2), care este anticamera aderării la zona euro. România nu a primit această invitaţie. Răspunsul la întrebarea ”de ce” ţine de anumiţi indicatori cheie: balanţe externe şi bugete publice pe un şir relevant de ani. 

Potrivit unei analizei BNR, din 2013 Bulgaria a avut surplusuri de cont curent mărimea fiind de 4% din PIB în 2019 (de la deficite de două cifre înainte de 2009). 

În acelaşi timp, Croaţia a mers pe aceeaşi linie începand cu 2014 având surplus de cca. 3% în 2019 (de la deficite de doua cifre înainte de 2009).

Privind bugetul public, acesta a fost în Bulgaria cu surplus de cca. 2% din PIB în 2019, în timp ce în Croaţia a fost în echilibru anul trecut.

Comparativ, în 2019, deficitul bugetului public în România a fost de 4,3% din PIB (standarde ESA), iar deficitul de cont curent de cca 4,6% din PIB (drept însă că mult sub deficitele de două cifre din 2007-2008, când economiile din Est fuseseră prinse în vria creditării cu intrari mari de capital extern).

În acest context, raportul BNR notează că toate economiile nou intrate in UE începand cu 2004 şi care nu fac parte din zona euro au cifre mai bune decât România la indicatorii mentionaţi.

Totuşi, România stă bine la datoria publică (cca. 35% în 2019, faţă de 20% în Bulgaria şi peste 75% din PIB în Croaţia).

Raportul de fundamentare şi planul de acţiune pentru aderarea la euro care îl însoteşte fac recomandări privind nevoia de a reduce deficitele pentru a avea şanse de intrare in MCS2 şi de aderare. Planul ar fi trebuit să înceapă să fie pus în aplicare din 2019. Din păcate, spune rarpotul BNR, cele două documente au ramas mai mult un exerciţiu de diplomaţie publică; câştig de cauză au avut în schimb iniţiative cu implicaţii nefaste asupra bugetului public şi altor criterii de convergenţă cu zona euro.

În schimb, în Bulgaria şi Croatia, un consens politic a fost acompaniat de programe concrete, un dialog permanent cu BCE şi CE privind paşii de urmat.

Dialogul Romaniei cu BCE şi CE în privinţa MCS2 putea să aibă loc dacă un program de corecţie macroeconomică ar fi fost în derulare. Dar politici macro prociclice şi deficite externe tot mai mari în anii recenţi (în pofida unor venituri crescute din servicii şi remiteri considerabile din străinătate) au singularizat poziţia României în regiune în sens negativ şi au redus şansele unui dialog fructuos.

Atât timp cat nu vom pune ordine în finanţele publice, nu vom găsi mjloace să avem deficite externe mai mici, un dialog concret cu BCE şi CE este dificil.

România nu mai respectă niciun criteriu de convergenţă nominală (cum au subliniat analize ale CE şi BCE in iunie a.c.), este singurul stat din UE supus procedurii de deficit excesiv (EDP), presiuni pe bugetul public sunt în continuare foarte mari. Şi sunt masuri în alte domenii (de convergenţă juridică, funcţionare a sectorului public, etc) de realizat, se mai arată în raportul BNR.

Analiza a fost redactată de Daniel Dăianu (coordonator), Amalia Fugatu, Anca Gălăţescu, Gabriela Mihailovici, Bogdan Moinescu, Ioana Muntean, Florian Neagu, Iulian Panait, Mirela Roman