Cea mai mare problemă este grâul, un aliment de bază în cămară. Aprovizionarea din Rusia şi Ucraina, care împreună reprezintă aproape 30% din comerţul global cu grâu, este acum în pericol. Preţurile globale ale grâului au atins un maxim istoric la începutul acestei săptămâni.

O altă problemă majoră este accesul la îngrăşăminte. Esenţial pentru ca fermierii să îşi atingă obiectivele de producţie pentru culturi, acesta nu a fost niciodată mai scump, în condiţiile în care exporturile din Rusia se opresc. Producţia din Europa a scăzut, de asemenea, datorită creşterii preţurilor la gazele naturale, un ingredient-cheie în îngrăşămintele pe bază de azot, cum ar fi ureea.

Situaţia trage semnale de alarmă pentru experţii în sănătate la nivel mondial. Costul porumbului, al boabelor de soia şi al uleiurilor vegetale au crescut, de asemenea.

Miniştrii agriculturii din ţările G7 au declarat vineri că "rămân determinaţi să facă tot ce este necesar pentru a preveni şi a răspunde unei crize alimentare".

Egiptul tocmai a interzis exportul de grâu, făină, linte şi fasole, pe fondul îngrijorărilor tot mai mari legate de rezervele de alimente din cel mai populat stat din lumea arabă. Indonezia a înăsprit, de asemenea, restricţiile la exportul de ulei de palmier, o componentă a uleiului de gătit, precum şi a produselor cosmetice şi a unor produse cum ar fi ciocolata. Indonezia este principalul producător mondial al acestui produs.

Miniştrii G7 au făcut apel la ţări să "îşi menţină deschise pieţele alimentare şi agricole şi să se ferească de orice măsuri restrictive nejustificate asupra exporturilor lor".

"Orice creştere suplimentară a nivelului preţurilor la alimente şi a volatilităţii pe pieţele internaţionale ar putea ameninţa securitatea alimentară şi nutriţia la nivel global, în special în rândul celor mai vulnerabile persoane care trăiesc în medii cu un nivel scăzut de securitate alimentară", au afirmat aceştia într-o declaraţie.

Ţările occidentale vor fi şi ele afectate. Consumatorii de acolo au fost deja afectaţi de preţurile mai mari, iar situaţia este pe cale să se deterioreze şi mai mult.

Chiar şi înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, sistemul alimentar global a fost tensionat. Lanţurile de aprovizionare îngreunate şi modelele meteorologice imprevizibile - deseori rezultatul schimbărilor climatice - împinseseră deja preţurile alimentelor la cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani.

Numărul persoanelor aflate în pragul foametei a sărit la 44 de milioane, de la 27 de milioane în 2019, a declarat luna aceasta World Food Programme al ONU.

Conflictul dintre Rusia şi Ucraina, care joacă amândouă un rol crucial în sistemul atent calibrat al producţiei alimentare globale, riscă să înrăutăţească situaţia.

Preţurile globale ale grâului au scăzut de la maximele record din ultimele zile, dar rămân ridicate. Se aşteaptă ca acestea să rămână aşa o perioadă de timp, potrivit analistului de mărfuri de la Rabobank, Carlos Mera.

Sezonul de însămânţare a grâului, care este pe cale să înceapă în Ucraina, va fi perturbat de lupte. Nu este clar dacă vor fi suficienţi fermieri care să cultive pământul, în condiţiile în care oamenii din ţară se înarmează - sau dacă vor putea avea acces la utilaje şi la alte produse care ar ajunge de obicei prin porturile de la Marea Neagră.

"Nu se ştie dacă Ucraina va putea exporta ceva pentru restul acestui an, sau anul viitor, sau în viitorul apropiat", a declarat Mera. Ţara reprezintă, de asemenea, jumătate din toate exporturile de ulei de floarea-soarelui.

Introducerea produselor din Rusia pe piaţa mondială a devenit, de asemenea, mai dificilă, deoarece companiile nu vor să rişte să se lovească de sancţiuni sau să facă afaceri în apropierea unei zone de război.

Criza care se prefigurează merge dincolo de grâu şi uleiuri. Rusia, împreună cu aliatul său Belarus, este, de asemenea, un exportator major de îngrăşăminte necesare pentru a planta o gamă largă de culturi. Dar, în acest moment, toată lumea se fereşte de mărfurile lor.

"Nimeni nu vrea să se atingă de un produs rusesc în acest moment", a declarat Deepika Thapliyal, expert în îngrăşăminte la Independent Commodity Intelligence Services. "Dacă vă uitaţi la toţi comercianţii, la toţi cumpărătorii, sunt foarte speriaţi."

Preţul gazelor naturale exacerbează problema. Producătorii de îngrăşăminte din afara Rusiei şi a Belarusului au nevoie de gaz pentru a fabrica produse pe bază de azot, cum ar fi ureea, care este folosită la însămânţarea culturilor pentru a creşte randamentul şi chiar pentru a promova culoarea verde intensă a acestora.

Fermierii sunt stimulaţi în acest moment să plătească cât trebuie pentru a obţine îngrăşăminte, deoarece şi preţurile pentru produsele lor cresc. Totuşi, nu toată lumea are această opţiune. Ureea s-a tranzacţionat aproape de 1.000 de dolari pe tonă, de aproximativ patru ori mai mult decât preţul de la începutul anului 2021, potrivit lui Chris Lawson, şeful departamentului de îngrăşăminte de la CRU Group, o firmă de informaţii de piaţă.

Ţările care nu au producţie internă de îngrăşăminte ar putea, de asemenea, să se lupte pentru a avea acces la acestea, cu consecinţe uriaşe pentru sistemul alimentar global.

"Nu poţi cultiva câmpuri masive de grâu, orz sau soia fără îngrăşăminte", a declarat Johanna Mendelson Forman, profesor la American University, specializat în război şi alimentaţie. Fermierii din Mexic, Columbia şi Brazilia sunt deja îngrijoraţi de penurie, a adăugat ea.

"Dacă câmpurile ucrainene vor rămâne necultivate în acest an, agenţiile de ajutorare, precum a noastră, vor fi nevoite să caute noi pieţe pentru a compensa pierderea unora dintre cele mai bune cantităţi de grâu din lume", a declarat David Beasley, directorul executiv al Programului Alimentar Mondial, într-un editorial publicat în Washington Post în această săptămână. "Acest lucru va veni cu un cost foarte umflat".

Beasley a precizat că grâul ucrainean a fost, de asemenea, esenţial pentru hrănirea populaţiilor din alte ţări care se confruntă cu conflicte, inclusiv Afganistan, Sudan şi Yemen.

"Marea majoritate a grâului este folosită pentru consumul uman, iar acest lucru este de neînlocuit", a declarat Mera de la Rabobank.

Cu toate acestea, chiar şi ţările dezvoltate vor resimţi efectele unei crize alimentare. Accesibilitatea alimentelor este o problemă pentru cumpărătorii cu venituri mici de pretutindeni, a subliniat Mendelson Forman.