Şi la benzină România a bifat unul dintre cele mai agresive ritmuri de creştere în perioada analizată, de 39%, fiind devansată de Bulgaria, Cehia şi Austria, scrie ZF.

Dacă media barilului de petrol pentru primul trimestru al anului trecut era de 60 de dolari, anul acesta, în primele trei luni, media a ajuns la peste 90 de dolari pe baril, un eventual embargo asupra importurilor de petrol din Rusia creând pre­misele pentru viitoarele scum­piri. „Există câteva ţări care au imple­mentat sau sunt în faza avansată de implemen­tare a unor mecanisme de control al preţurilor, de exemplu Ungaria a ales să plafoneze preţul la pompă, în Germania s-a introdus o reducere temporară a taxei pe carburanţi, în timp ce în Portugalia există un program de acordare de vouchere în valoare de până la 20 euro/ beneficiar. România va deconta 50 de bani din preţul de la pompă pentru combustibilii utilizaţi de transportatori“, spune Szabolcs Nemes, managing partner în cadrul companiei de consultanţă Roland Berger România.

Scumpirile vin chiar dacă la nivelul anului 2020 gra­dul de dependenţă a României faţă de impor­turile de petrol era de 68%, doar Danemarca, al doilea producător de petrol la nivelul UE, având o dependenţă mai redusă de importuri, de 51%, arată statisticile Comisiei Europene.

Deşi nu se poate vorbi de o poziţie absolut confortabilă, România are, în acest context regional marcat de o volatilitate istorică, avantajul de a-şi putea asigura singură o treime din necesarul de petrol şi o industrie de rafinare pe care se poate baza, dar acest lucru rămâne fără impact în preţ.

Pe datele din 2020, Kazahstanul este cel mai important partener al României pentru importurile de petrol, 51% din cantităţile importate venind de acolo.

Apoi, vine rândul Rusiei cu o treime din necesarul de import, 7% fiind adus din Iraq, iar restul din alte state, după cum arată datele furnizate de compania de consultanţă Roland Berger. Raportat la consumul total de petrol al României, Rusia are o pondere de 22%, pe datele din 2020. La nivelul UE, dependenţa de importurile de petrol este de circa 96%, după cum arată statisticile mai recente ale Comisiei Europene aferente anului 2020. Rusia reprezintă un sfert din aceste importuri.

„Aprovizionarea UE va necesita importuri mai mari din alte ţări producătoare, însă rămâne de văzut care este disponibilitatea acestor ţări şi capacitatea lor reală de a mari extracţia de ţiţei sau de a pune pe piaţă volume din rezervele naţionale. În plus, împotriva unor ţări cu resurse şi capacităţi de producţie importante, precum Venezuela sau Iran există sancţiuni internaţionale deja instituite. Într-un astfel de context, sunt multiple scenarii care prevăd creşteri semnificative ale preţului ţiţeiului ñ au fost vehiculate şi valori de până la 200 USD/ baril acest nivel reprezentând un potenţial record absolut“, avertizează reprezentantul Roland Berger.