„Democraţie” vine din cuvântul grecesc compus "demos" şi "kratos" – adică "puterea poporului". Nu putem fi democraţi doar atunci când ne convine rezultatul unui vot. Apoi nu suntem ultimii din lume. Germania a fost sub şoc în 2017 când "Alternativa pentru Germania", partid naţionalist, a ajuns în parlament, cu un scor uluitor – 12,6%. Apoi nu putem uita şocul lumii întregi când Donald Trump a câştigat alegerile în SUA şi nici şocul votului pentru ieşirea Marii Britanii din UE.

Ca ziarist la un ziar economic, „rotunjesc” cifrele. Doar că o teorie ce capătă autoritate din ce în ce mai mare, o dată cu evoluţia spectaculoasă a fizicii cuantice – „teoria haosului” (sau teoria sistemelor complexe) – arată că obişnuinţa mea de a „rotunji” îmi va da un rezultat complet greşit, dacă aş umbla cu numere mai mari. Teoria savantului Edward Lorenz este sintetizată simplu şi spre încântarea mulţimilor: zbaterea aripilor unui fluture poate provoca o tornadă. Cum aşa? Pentru că mişcarea aripilor lui produce o schimbare a atmosferei – mică. Această schimbare mică poate produce o schimbare mai mare. Teoria spune, de fapt, că haosul nu există, ci că doar noi credem că lucrurile pe care nu le înţelegem sunt rodul întâmplării.

Teoria se referă la sistemele fizice complexe cărora li se schimbă condiţiile iniţiale.

Dar societatea nu este şi ea un sistem complex?

Ne mirăm că un partid necunoscut – AUR (Alianţa pentru Unirea Românilor) a ajuns în parlament. Ne mirăm pentru că „am rotunjit” cifrele. Şi nu am fost atenţi la detalii. Am crezut că aripile fluturelui nu fâlfâie. Dacă ne uităm că Diana Şoşoacă, avocata lui Teodosie, arhiepiscopul Tomisului (care crede că cei care se îmbolnăvesc în vremea ciumei ajung direct în braţele lui Dumnezeu), a ajuns parlamentar al acestui partid, putem pricepe cumva că o bună parte din voturile către acest partid naţionalist, nou, vin din partea credincioşilor BOR. Şi pricepem de ce guvernul a evitat o confruntare directă cu Biserica. Dacă ne uităm că o bună parte a voturilor aceluiaşi partid vin din străinătate înţelegem că sunt aşteptări greu de controlat. Rareori aşteptările oamenilor sunt identice. Însă, într-un fel, ele trebuie acomodate.

Ce au ales oamenii duminică? Sau, mai clar, ce nu au ales?

Clar este că strategia preşedintelui Iohannis de a da vina pe PSD nu a mers. Şi era greu să meargă: ministrul de externe fumează în biroul premierului, iar de vină este PSD; pieţele se închid, dar de vină este PSD. Au râs şi curcile, dar preşedintele a mers înainte: PSD este de vină. Ministrul finanţelor a inundat paginile cu Facebookului cu acuzaţii la adresa PSD, în loc să-şi explice politicile. Nici strategia de PNL de racolare a primarilor PSD nu a dat rezultatul scontat, pentru că i-a îndepărtat pe votanţii fideli ai partidului. În Iaşi, de pildă, PNL nu a câştigat mare brânză, deşi PNL l-a racolat pe fostul şi actualul primar, tocmai cu scopul de a fi un driver pentru alegerile generale. Bucureştiul, la rându-i, este al USR/Plus, deşi primarul general şi-a declarat loialitatea faţă de PNL.

Va urma o perioadă grea pentru că pandemia se va sfârşi cumva şi, odată cu ea, şi ajutoarele de criză. Va urma o perioadă de câţiva ani în care lunile de stat acasă trebuie plătite prin restrângeri bugetare. Doar o majoritate solidă ar fi putut realiza o tranziţie mai lină spre o nouă normalitatea.

Dar, până la urmă, puterea este a poporului şi aşa trebuie să rămână.