A urmat o deteriorare istorică a relaţiilor dintre Ankara şi Moscova până la punctul impunerii unor sancţiuni comerciale şi diplomatice reciproce. NATO, alianţa militară defensivă nord-atlantică, n-a ezitat să-şi anunţe sprijinul pentru Turcia, un stat membru, în cazul în care aceasta ar fi fost atacată de Rusia.

Tensiunile s-au redus într-un an, legăturile dintre Ankara şi Moscova s-au restabilit şi Turcia a devenit un client favorizat pentru gazele ruse prin intermediul unui nou gazoduct, Turkstream. Pe de altă parte, Erdogan şi-a atras mânia Washingtonului cu un plan de a cumpăra sis­te­me antiaeriene de la Rusia, necom­patibile cu tehnica NATO. Şi această dispută pare să se fi domolit, cu Turcia tatonând achi­ziţionarea de aeronave de luptă americane. De asemenea, Washingtonul pare să fi închis ochii la încercările Turciei de a intra neinvitată în proiecte energetice majore de la Marea Mediterană stabilite de rivalii ei regionali.

Turcia preşedintelui Recep Tayyip Erdogan şi-a făcut un obicei din a-şi croi pro­priul drum prin crizele geopolitice regionale şi de a se folosi de ele în interes propriu. Acest lucru reflectă, pe de o parte, greutatea geo­po­litică a acestei ţări, a cărei armată este depăşită ca mărime în NATO doar de cea a SUA, dar şi vulnerabilităţi cum ar fi dependenţa de gazele naturale ruseşti, de banii turiştilor ruşi şi de investiţiile europene şi americane.

Acum, în plină criză energetică aproape globală, preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan s-a întâlnit cu regele şi cu prinţul moştenitor ai Arabiei Saudite. Această ţară este cel mai mare exportator de petrol din lume şi unul din cei mai puternici concurenţi pentru influenţă în Orientul Mijlociu ai Ankarei. De asemenea, în plină criză militară la Marea Neagră, Erdogan şi-a aranjat o întâlnire cu principalul personaj negativ al momentului pentru lumea occidentală, cu preşedintele rus Vladimir Putin.

Turcia şi Rusia sunt cele mai mari puteri mi­litare de la Marea Neagră, care, după de­clan­­şarea invaziei ruse din Ucraina, a devenit aproape pe jumătate lac rusesc. După de­clan­şarea războiului, liderul turc a intrat rapid în ro­lul de mediator şi de personaj care aduce pa­cea. Interesul Turciei este, ca în cazul întregii lumi, ca războiul să se termine cât mai rapid pentru că pagubele economice sunt deja mari şi cresc.

Energia şi mâncarea s-au scumpit până la cote nemaivăzute. Însă Turcia încearcă să profite cât mai bine de oportunităţile pe care i le oferă criza. Pe de o parte, vinde Ucrainei celebrele drone Bayraktar TB2, cărora soldaţii ucraineni le fac o publicitate imensă. Importurile Ucrainei de armament turcesc au crescut de 30 de ori în primul trimestru.

Pe de altă parte, Turcia nu s-a alăturat efortului Occidentului de a-l descuraja pe Putin impunând Rusiei sancţiuni economice şi financiare din ce în ce mai dure, dar a condamnat agresiunile ruse din Ucraina.

Recent, Erdogan a spus că războiul nu ar trebui să afecteze negativ sezonul turistic şi a explicat că Putin este „foarte sensibil“ la nevoia de bani din turism pe care Turcia o are şi a promis deja că o va ajuta în acest sens, scrie AP.

Turcia se confruntă cu o inflaţie devastatoare, după unele calcule de 60%.

Erdogan a mai spus şi că vizita sa în Arabia Saudită înseamnă mai mulţi turişti saudiţi în Turcia.

Turiştii ruşi, ca şi gazele naturale şi petrolul importate de statele europene din Rusia, sunt o problemă controversată şi dificil de rezolvat. Într-un interviu pentru televiziunea grecească ERT, preşedintele Ucrainei Volodimir Zelenski a descris banii pe care turiştii ruşi îi cheltuie în Grecia şi Turcia drept „bani pătaţi cu sânge“. Însă cuvintele nu-l impresionează pe Erdogan. Şi el este un orator foarte bun, iar anul viitor este an electoral. Cu ochii pe banii turiştilor ruşi, băncile turceşti vor să extendă gradul de utilizare a sistemului de plăţi rus Mir, printre puţinele la care ruşii mai au acces după retragerea din Rusia a brandurilor mari precum Visa şi Mastercard.

Turcia este o destinaţie de top pentru turiştii ruşi, care în 2021 au venit în această ţară în număr de 4,5 milioane. Guvernul turc şi mai multe firme private au creat chiar şi o linie aeriană, Southwind, special pentru a-i aduce pe ruşi în staţiunile litorale turce. Autorităţile de la Ankara prevăd venituri din turism record anul acesta. Energia rusească nu este mai puţin importantă pentru economia turcă. Jumătate din gazele naturale importate de Turcia vin din Rusia. Petrolul rusesc are o pondere de 17% în importuri. Turcia este şi importator major de benzină rusească.

De asemenea, unul dintre cele mai mari proiecte energetice turceşti, centrala nucleară Akkuyu, este dezvoltat cu tehnologie rusă. Însă această dependenţă este acum mult redusă faţă de cum era în urmă cu un deceniu, în parte mulţumită intrării Azerbaidjanului pe piaţa regională a gazelor. De asemenea, Turcia investeşte în achiziţionarea de gaze naturale lichefiate, o soluţie la care apelează şi europenii pentru a se îndepărta de Rusia.

Un punct nevralgic pentru Turcia este şi dependenţa, în creştere, de importurile de alimente, venite în mare parte din Ucraina şi Rusia. În 2021, 65% din grâul importat de Turcia a venit din Rusia, iar 13% din Ucraina, potrivit Radio Europa Liberă. În sens invers, o bună parte din exporturile de legume şi fructe ale fermierilor turci se duceau, înainte de război, în Rusia. Iar Turcia a investit 4,5 miliarde de dolari în Ucraina. Erdogan a spus că va discuta cu Putin înlesnirea exporturilor de grâu din Ucraina şi Rusia. „Ankara se aşează pe poziţii din care să profite la maximum, încercând să exploateze conflictul cât mai mult posibil“, a explicat analistul politic Ivan Preobrazhensky.