„Închis până trece balamucul”. Aşa stătea scris, pe 1 noiembrie, pe geamul unui spaţiu comercial din zona parcului Carol, căzut pradă succesiunii închidere-deschidere-închidere, aplicate din primăvară până acum, din cauza pandemiei. De această formă de „balamuc” suntem cu toţii conştienţi şi o trăim fiecare în parte, într-un fel sau în altul. Pentru unii de pildă, el se traduce în haosul de acasă, unde mama, tata, copilul (copiii?), căţelul şi/sau pisica încearcă să aibă loc cu toţii laolaltă pentru activităţile indispensabile pe care fiecare trebuie să le întreprindă, fie ele job, şcoală online, cursuri de orice fel sau... nevoie de joacă.

Mai mult ca niciodată, balamucul e la el acasă peste tot, aşa că a apărut nevoia de spaţiu. Mai mult, mai mare, mai liber, mai liniştit. De zece ani încoace, poate şi mai bine, piaţa rezidenţială tot experimentează noi transformări – de la interes pentru locuinţe mari, la disponibilitatea de a face un compromis pentru o locuinţă mai mică, dar mai centrală, apoi la „setea” de spaţiu verde, chiar dacă la mai bine de o oră de oraş. De câţiva ani, nu mulţi, se dezvoltă ideea complexului ca shaorma „cu de toate”: farmacie, grădiniţă, şcoală, coafor, sală de sport, clinică medicală, supermarket. Cât mai aproape de scara blocului.

În ceva mai mult de un deceniu, din 2007 până în 2019, numărul apartamentelor nou-livrate cu două şi trei camere, cumulat, s-a dublat. Dacă în 2007 au fost date în folosinţă 20.751 de apartamente cu două şi trei camere, în 2019 numărul total a ajuns la 40.730, arată datele Institutului Naţional de Statistică, centralizate de Business Magazin. Acestea sunt, de altfel, „vedetele” pieţei rezidenţiale din ultima perioadă.

Acum, că pandemia a venit să mai schimbe nişte obiceiuri, se vor schimba oare şi preferinţele locatarului-cap de familie din formula mamă-tată-copil-căţel/pisică?

„Sunt două mari variabile care influenţează acum piaţa rezidenţială: pandemia şi dublarea plafonului pentru credite la locuinţele noi. Prin faptul că oamenii vor avea nevoie de spaţiu mai mare, de o cameră pe care s-o poată transforma în birou pentru a lucra de acasă, coroborat cu creşterea plafonului pentru locuinţe, se va ajunge probabil la creşterea ponderii locuinţelor cu trei camere”, spune Gabriel Voicu, condominium sales director la firma de consultanţă imobiliară SVN România.

Gabriel Voicu, condominium sales director la firma de consultanţă imobiliară SVN România

„Dublarea plafonului pentru locuinţele achiziţionate prin Noua casă va face să fie posibilă achiziţia unor apartamente cu trei camere în zone semi-centrale, fapt care nu era posibil până acum. Astfel, va creşte şi apetitul dezvoltatorilor pentru a face asemenea tipuri de locuinţe.”

Impactul se va vedea însă puţin în 2021 şi mai puternic abia din 2022, pentru că până la livrare, dezvoltatorii trebuie să treacă prin etapele de autorizare şi construcţie.

„Dublarea plafonului pentru locuinţele achiziţionate prin Noua casă va face să fie posibilă achiziţia unor apartamente cu trei camere în zone semicentrale, fapt care nu era posibil până acum. Astfel, va creşte şi apetitul dezvoltatorilor pentru a face asemenea tipuri de locuinţe”, mai spune Gabriel Voicu.

Varianta modificată a programului Prima casă, redenumit Noua casă, stabileşte dublarea plafonului pentru creditele destinate cumpărării de locuinţe noi, până la 140.000 de euro, precum şi triplarea avansului minim care trebuie plătit la bancă, de la 5%, la 15%. La celelalte categorii de locuinţe care pot fi cumpărate cu credit prin programul Noua casă, plafonul maxim de credit urcă la 70.000 de euro, în timp ce avansul minim se menţine la 5%.

Revenind la statistici, în 2019, locuinţele cu două şi trei camere au reprezentat 60% din totalul livrărilor, faţă de 44% cât a fost ponderea lor în 2007. Ca număr, vedem dublare. Ce a făcut ca numărul locuinţelor noi cu două şi trei camere livrate anual să se dubleze în decurs de aproximativ un deceniu?

„Comportamentul clienţilor s-a schimbat pentru că şi oferta s-a schimbat. Şi invers. Dezvoltatorii s-au orientat nu doar către ce şi-ar dori clienţii – evident, oricine ar vrea un spaţiu cât mai mare în locuinţă –, ci şi către ce îşi permit ei.” Aşa se explică faptul că segmentul apartamentelor cu două camere este cel care a crescut cel mai mult în ultimul deceniu. În 2007, spre exemplu, cele mai multe locuinţe finalizate aveau cinci camere sau mai mult, arată datele de la INS. Acum, acestea se află abia pe locul al patrulea.

Dulce, nouă casă

Pentru o familie la început de drum, fără copii, de cele mai multe ori, startul este dat fie de o garsonieră, fie de un apartament cu două camere. Există însă şi excepţii, iar Maria P. este una dintre ele.

„Am ales un apartament cu trei camere gândindu-mă că achiziţionarea unei locuinţe este o investiţie pe termen lung. Nu oricine îşi permite să schimbe locuinţa odată la câţiva ani. M-am gândit bineînţeles la viitor şi din perspectiva întemeierii unei familii şi a apariţiei unuia sau a mai multor copii”, spune Maria.

Ea şi soţul ei stau în zona nouă din Popeşti-Leordeni, oraşul de lângă Bucureşti în care se mută anual câteva mii de persoane, ca urmare a numărului mare de ansambluri rezidenţiale care se dezvoltă acolo. Maria P. s-a mutat acolo în 2019, într-un complex rezidenţial finalizat în acelaşi an.

„Cel mai important aspect de care am ţinut cont atunci când am ales apartamentul a fost existenţa unei staţii de metrou în zonă, pentru că Bucureştiul este un oraş extrem de aglomerat, iar din punctul meu de vedere, la ora actuală, niciun alt mijloc de transport nu este mai comod şi mai rapid decât metroul. În al doilea rând, mi-am dorit ca apartamentul să fie într-un bloc nou. Am stat cu chirie în blocuri vechi şi nu am mai vrut să mă confrunt cu problemele devenite deja obişnuite în Bucureşti, legate de apa caldă sau încălzire. Mai mult, am considerat că voi fi avantajată şi de faptul că mă pot muta imediat, fără să mai fie nevoie de renovarea spaţiului.”

S-a ghidat însă şi după un alt criteriu: în cartierul nou în care s-a mutat locuiau deja mai multe persoane apropiate ei, astfel că a putut să obţină de la ele feedbackuri relevante şi reale referitoare la condiţiile de locuire în zonă.

Mai important decât să fie poziţionat central, pentru Maria a fost ca apartamentul pe care îl cumpără să fie spaţios. Aşa că acum locuieşte în unul de 83 de metri pătraţi, decomandat în aşa fel încât spaţiul de odihnă este amplasat într-o parte a apartamentului, iar livingul şi bucătăria în partea cealaltă. Acum, odată cu pandemia, această „aşezare” s-a dovedit a fi un avantaj.

„Lucrez de acasă încă de la jumătatea lunii martie şi nu pot spune că m-am plictisit de apartamentul meu. Cred că perioada aceasta a fost benefică din punctul acesta de vedere, pentru că m-a ajutat să-mi dau seama că pentru perioadele pe care le petrec în Bucureşti, apartamentul actual este tot ceea ce îmi trebuie. În weekend oricum fug în provincie, unde mă pot relaxa la ţară, în casa şi curtea bunicilor. Poate că dacă nu aş fi avut acest «refugiu» în afara Bucureştiului m-aş fi gândit la achiziţionarea unei case în Capitală sau în împrejurimi”, spune Maria.