Ce faci când nu vrei să-ţi deschizi supermarket: afaceri cu delicatese etnice
De când au început să călătorească, să cunoască şi să lucreze cu expaţi, românii au încercat să adopte tot mai mult din obiceiurile şi stilul de viaţă din afara ţării. Dacă mentalităţile se schimbă mai greu, gusturile alimentare se adaptează mai uşor, aşa că nu a durat mult până când să apară restaurante cu specific etnic sau delicaterii cu produse specifice unei anumite ţări. Ce succes au micile afaceri pe o piaţă dominată de produsele de masă care se găsesc în orice supermarket?
Fix în miezul zonei cu cel mai mare ştaif din Bucureşti, adică în Floreasca, Luiza Rudeanu vine zilnic la serviciu. "Serviciul" respectiv este, practic, afacerea pe care a pus-o pe picioare şi pe care o conduce de doi ani de zile. Un magazin cu delicatese aduse din Portugalia, care încearcă să-şi consolideze un loc pe o piaţă fără contururi clare şi extrem de volatilă. Decizia de a deschide o astfel de afacere a fost motivată de argumente strict afective - o afinitate personală pentru Portugalia şi gastronomia portugheză, dobândite în urma unui concediu petrecut acolo.
Lucrurile s-au întâmplat însă cu o viteză mai mare decât şi-ar fi imaginat vreodată. "Mă tenta ideea de a aduce în România produsele de care mă îndrăgostisem în Portugalia, dar nu ştiam de ce anume am nevoie, cum urma să se deruleze tot acest proiect, aşa că, pentru început am sunat un producător al cărui număr de telefon îl găsisem pe ambalajul unei cutii de sardine pe care o luasem din concediu", povesteşte Luiza Rudeanu, proprietara delicateriei Gala Food.
Respectivul producător a chemat-o însă în Portugalia pentru a discuta pe larg despre ce înseamnă mai exact gastronomia portugheză şi ce anume ar putea importa în România. Tot acolo, i-a prezentat alţi mici producători locali, de la care putea cumpăra tot ce avea nevoie pentru a-şi crea un portofoliu complex. "În zilele acelea, în care m-am plimbat prin zeci de magazine mici de gourmet, bucătăria portugheză realmente m-a cucerit", spune Rudeanu. Aşa că a venit în ţară cu celebrele dulceţuri de roşii, gulii, portocale şi migdale, soc sau castane, pateurile de peşte, sardine, ulei de măsline şi, bineînţeles vin. Era primul său stoc de marfă.
Restul au fost "detalii" pe care le-a bifat imediat. "Mi-am dat demisia, pentru că lucram într-o companie, ca finanţist, şi am găsit un spaţiu pe care l-am închiriat şi l-am renovat destul de repede", explică femeia de afaceri. Investiţia iniţială a fost de circa 20.000 de euro, jumătate din sumă reprezentând renovarea spaţiului şi cealaltă jumătate achiziţia primului stoc de marfă. A avut planuri mari încă de la început, deschizând două magazine, unul cu produse culinare şi altul cu textile, ba chiar a vrut, la un moment dat, să intre în zona de distribuţie pentru marile lanţuri de magazine, însă piaţa nu a fost la fel de deschisă şi a trebuit să îşi limiteze aşteptările.
Acum are un singur magazin şi un "wine bar", unde iubitorii de vinuri portugheze pot degusta şi cumpăra produsele. Strategia sa a fost simplă - a încercat să-şi creeze o bază de clienţi fideli, cărora să le înveţe gusturile şi care să vină în magazin în fiecare săptămână. "Sunt oameni care au călătorit mult şi cărora le place mâncarea gourmet. Dintre toţi, doar şase-şapte sunt familii de portughezi. Restul sunt români", spune Luiza Rudeanu.
Cele mai cumpărate produse din magazinul său sunt conservele de peşte şi vinurile, urmate de brânzeturile de capră şi uleiurile de măsline. În general, valoarea medie a bonului de casă este de 100 de lei, dar sunt clienţi care fac cumpărături în doze de "şoc". "Am avut un client care a cumpărat la un moment dat 160 de borcane de dulceaţă odată", spune proprietara Gala Food.
Preţurile nu sunt neapărat prohibitive - un borcan de dulceaţă costă în jur de 20 de lei, iar brânza de capră sau de oaie costă aproximativ 70 de lei pe kilogram, iar acestea sunt printre cele mai mari. Cea mai scumpă sticlă de vin, din cele peste 50 disponibile, costă 235 de lei. În total, Rudeanu are în permanenţă în magazin marfă de 40.000 - 50.000 de euro şi săptămânal face aprovizionarea, o chestiune "extrem de costisitoare", după cum ea însăşi spune.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro