Simon Maurer a plecat din România în Germania, împreună cu familia sa, când avea 16 ani. 22 de ani mai târziu, a decis că ţara natală este locul perfect pentru a deveni antreprenor. A mizat pe provincie şi a vândut 2.100 de locuinţe pe timp de criză.

"Am ajuns aici într-o oră şi jumătate, mai mult a durat timpul petrecut în trafic de la Băneasa“, îşi cere scuze antreprenorul Simon Maurer, care a venit de la Braşov cu elicopterul şi a ajuns la interviul acordat Business Magazin cu jumătate de oră mai devreme. Aflu ulterior că elicopterul este necesar în supravegherea îndeaproape a proiectelor rezidenţiale pe care le dezvoltă sub umbrela Maurer Imobiliare, răspândite deocamdată în trei oraşe transilvane (Cluj-Napoca, Braşov şi Sibiu), dar şi în prospectarea terenurilor pe care intenţionează să dezvolte următoarele proiecte. Compania a cumulat în ultimii zece ani afaceri de aproximativ 200 de milioane de euro şi lucrează cu o marjă de profit de circa 25%.

Simon Maurer s-a născut într-o familie de saşi, în satul de lângă Sighişoara Noul Săsesc.

În 1983, când avea 16 ani, s-a mutat împreună cu familia în Germania. A studiat acolo vreme de trei ani în cadrul unei şcoli profesionale de tâmplărie, iar apoi a avut mai multe locuri de muncă, printre care cel de şef de secţie în industria cosmeticelor. În paralel cu această funcţie, a lucrat însă şi în construcţii. „Am început cu construcţia casei mele şi am continuat apoi conducând şantiere pentru diferite proiecte“, aminteşte el. Nu a fost totuşi niciodată antreprenor în Germania, iar decizia de a-şi construi propria afacere în imobiliare a coincis cu reîntoarcerea în România, în 2005, când avea 38 de ani. „Am fost foarte legat de România, cu toate că nici eu nu pot să înţeleg foarte bine de ce. Când eram copil, mereu mi-era dor de ţara natală şi, când am văzut că aici piaţa este mai puţin dezvoltată, mai ales în sectorul constucţiilor, am hotărât să fac aici dezvoltare imobiliară“, explică el argumentele pentru care a decis să pună bazele Maurer Imobiliare în România. A început în Cluj-Napoca, în 2005, unde a construit 29 de apartamente, în urma unei investiţii de două milioane de euro, reprezentată de capitalul propriu cu care s-a întors din Germania. Un an mai târziu, şi-a continuat afacerea în Braşov. „Vizitasem de multe ori Braşovul şi am constatat că nimeni nu construieşte acolo apartamente noi. Am fost primul care a făcut acest lucru“, descrie el motivele ce l-au îndemnat să se orienteze spre un alt oraş transilvănean, şi nu pe Capitală.

Primul proiect de la Braşov, finalizat în 2008, a constat în construcţia a 365 de apartamente sub umbrela Avantgarden Braşov şi a fost rezultatul unei investiţii de aproximativ 30 de milioane de euro: un proiect „mic, dar costisitor“, după cum spune antreprenorul. A mizat în continuare pe Braşov, unde a demarat în 2009 proiectul complexului Avantgarden 3, ce prevedea dezvoltarea a peste 3.500 de locuinţe pe o suprafaţă de 18 hectare, în trei etape. „Nici colegii mei nu credeau în proiectul acesta, cel mai relevant exemplu în acest sens fiind că firma care a intermediat vânzarea pentru primul proiect din Braşov a refuzat colaborarea pentru Avantgarden 3, deşi ar fi avut un comision de 5% din vânzare“, îşi aminteşte el. A demarat totuşi proiectul şi a construit în prima fază a acestuia aproximativ 1.700 de apartamente, în intervalul 2009-2014, în urma unei investiţii de 40 de milioane de euro.

„Noi am profitat de criză şi am adus un concept pe piaţa imobiliară adaptat acesteia: dacă înainte se construiau apartamente foarte mari şi foarte costisitoare, eu am adaptat proiectele de locuinţe construind apartamente cu suprafeţe mai mici şi foarte accesibile“, explică el modul cum a reuşit să vândă în acest interval toate apartamentele din proiecte, construind locuinţe adaptate cererii. Preţul apartamentelor vândute de firma sa a ajuns astfel la 800 euro/mp/suprafaţă utilă (circa 650 de euro/mp/suprafaţă construită), preţul mediu al unui apartament ajungând la 40.000 de euro. Spune că a reuşit să devină astfel singurul antreprenor din imobiliare care nu a avut afacerile puternic afectate de criză. A resimţit totuşi efectele acesteia înainte de demararea proiectului Avantgarden 3, la sfârşitul anului 2008 - începutul anului 2009: „Aveam un teren cu o suprafaţă de 9,5 hectare, pentru care aveam o datorie la bancă de 1,85 milioane de euro şi nu aveam cum să rambursăm acest credit, ţinând cont că nu începuserăm să construim“, descrie el unul dintre momentele dificile cu care s-a confruntat, după singurul împrumut bancar făcut.