"Angajatorii caută, în general, oameni cu un CV cât mai stufos şi foarte mulţi se uită la studiile candidaţilor, dacă au sau nu diplome de MBA sau EMBA şi în funcţie de aceste criterii fac o primă selecţie. Din acel punct încolo, angajaţii trebuie să demonstreze că pot şi practica foarte bine", spune profesorul Bodo Schlegelmilch, decanul WU Executive Academy, programul de EMBA al Universităţii din Viena, prezent şi în România. Într-adevăr, la conducerea companiilor de pe piaţa locală, fie că este vorba despre prima linie de management sau despre middle manageri, numărul celor care au o diplomă de MBA sau EMBA creşte de la an la an. Cu o oarecare domolire a ritmului în ultimii patru ani din cauza costurilor destul de mari pe care le presupune participarea la cursuri, tendinţa rămâne însă actuală.

Până în 2008, aproape în exclusivitate cheltuielile erau suportate de companii, care ofereau angajaţilor un MBA sub formă de beneficiu extra-salarial sau instrument de motivare profesională. Din 2008 încoace, au început să apară cursanţi care făceau pe cont propriu această investiţie în dezvoltarea lor profesională sau ajungeau la un compromis împreună cu angajatorul şi împărţeau costurile. "În momentul de faţă, o treime din cursanţi plătesc programul din propriul buzunar, iar restul sunt sponsorizaţi de companiile pentru care lucrează. Acest lucru este valabil pentru România, dar în Germania şi Austria raportul este invers", subliniază Schlegelmilch.

Pentru cei care vor să cuantifice exact cum anume şi în cât timp se amortizează investiţia, datele sunt destul de clare. Pentru început, trebuie să plătească 35.000 de euro pentru cele 14 luni în care vor urma programul de EMBA. Dintre cei care termină, aproximativ 35% ajung în funcţii de top management, adică preşedinte, CEO, managing director sau membru în consilii de supraveghere, în condiţiile în care în momentul începerii programului doar 20% ocupă o astfel de poziţie. Apoi, statisticile celor de la WU arată că peste 25% dintre absolvenţi primesc o mărire salarială de 50%, iar 7% chiar o dublare a venitului lunar. Financial Times, care face o monitorizare constantă a programelor de MBA şi EMBA, mai prezintă o cifră: în medie, absolvenţii au un salariu de 112.000 de euro pe an, adică peste 9.000 de euro pe lună.

Schlegelmilch crede că dincolo de motivare şi dorinţa de a avea angajaţi mai bine pregătiţi, companiile oferă MBA-uri şi EMBA-uri şi dintr-o altă raţiune. "Este în interesul multinaţionalelor să aibă pe plan local oameni bine pregătiţi, care să-i înlocuiască pe expaţi pentru că managerii locali au avantajul expertizei locale, sunt familiarizaţi cu piaţa şi asta contează mult."

În momentul de faţă, cele mai căutate sunt MBA-urile specializate, care urmăresc competenţele adaptate unei industrii anume şi mai puţin cunoştinţele generale de business. 33% dintre cursanţii WU Executive Academy urmează cursurile unui MBA specializat în domeniul financiar. 15% vor să se specializeze în IT, 9% în retail, 7% în industrie şi 6% în industria bunurilor de larg consum şi energie. Cel din urmă este, de altfel, şi cel mai scump, costul celor 14 luni de program ajungând la 45.000 de euro.

Cei care se înscriu într-o astfel de cursă, pe care mulţi ar numi-o "nebună", sunt întotdeauna oameni care se află într-un moment important al carierei lor şi care cunosc în detaliu lumea de business. Majoritatea au circa 13 ani de experienţă în domeniul în care lucrează, au o vârstă medie de 36-37 de ani, iar trei din zece cursanţi sunt femei.