Există o serie de poveşti legate de interviurile de angajare care stârnesc indignare, însă un consultant american specializat în resurse umane spune că un criteriu care s-a născut pe perioada recesiunii este cel mai revoltător pe care l-a auzit vreodată.

Liz Ryan, fondatorul firmei de consultanţă specializată pe resurse umane Human Workplace şi columnist al revistei americane Forbes, spune că cea mai ciudată poveste legată de modul în care se desfăşoară interviurile este o politică adoptată de anumiţi angajatori în perioada recesionii: restricţionarea şansei de a acorda un interviu strict candidaţilor care au deja un loc de muncă.

“Credeam că este vorba despre un mit urban. Nu mi-a venit să cred că există organizaţii cu principii atât de stupide. În recesiune, oamenii sunt daţi afară, chiar dacă nu este vina lor. Să declari Dacă nu lucrezi, nu te vom angaja reprezintă o dovadă de ignoranţă”, explică Ryan.

Mitul urban este adevărat şi numeroşi lideri din domeniul resurselor umane le aleg dintre CV-urile primite, doar pe cele ale angajaţilor care lucrează în prezent.  Este o modalitate de sortare, justifică ei alegerea. Totuşi, argumentul nu este valid, dacă ne gândim că pentru sortarea arbitară se pot folosi alte modalităţi, cum ar fi selectarea celor ale căror aplicaţii sosesc în anumite zile, alegerea celor al căror nume  începe cu o anumită literă, ş.a.m.d.

“Statutul curent de angajat nu poate fi considerat un indiciu al valorii candidatului. Oameni foarte buni sunt daţi afară în fiecare zi, uneori chiar cei mai buni oameni din organizaţii sunt primii care pleacă”, explică Ryan. Un astfel de comportament poate fi considerat o practică la fel de imorală precum excluderea minorităţilor, persoanelor de peste 40 de ani sau celor cu dizabilităţi.

Această metodă de recrutare este folosită şi în rândul companiilor din România.