"Într-o zi proastă câştig 60 de dolari. Într-o lună, un medic câştigă 40 de dolari", recunoaşte un taximetrist din Cuba. Defapt el este inginer de profesie, dar este nevoit să conducă un taxi pentru a câştiga mai mulţi bani. "De asta îmi place să fiu taximetrist şi nu inginer".

Cum s-a ajuns în această situaţie?

Imediat după revoluţia din 1959, Fidel Castro a colectivizat toate afacerile private din ţară, iar statul a decis preţurile pentru orice şi a decis şi care vor fi salariile. Angajaţii de la restaurantele deţinute de stat sunt plătiţi la fel, indiferent dacă servesc doar un client sau 100.

Pentru foarte mult timp, economia cubaneză a supravieţuit datorită subvenţiilor primite din partea URSS, dar de la colapsul Uniunii Sovietice, economia cubaneză s-a înrăutăţit. Un exemplu este numărul de raţii pe care-l primesc de la stat cetăţenii. Jurnalistul de la Vox a vorbit cu o femeie din Cuba care a mărturisit că acum primeşte mai puţin ulei, mai puţină făină, mai puţin zahăr faţă de cât primeau în 1992 şi nu mai primesc detergent sau săpun.

În anii 90, guvernul şi-a dat seama că nu mai poate continua fără un sector privat şi a început să acorde licenţe cetăţenilor care voiau să pornească o afacere. Astfel au apărut restaurante deţinute de cetăţeni, iar patronii chiar sunt nevoiţi să vândă mâncare bună dacă vor să aibă o afacere de succes.

Aşadar, motivul pentru care un taximetrist din Cuba câştigă mai mult decât un medic este din cauza faptului că are licenţă de funcţionare şi nu este plătit de stat şi poate taxa clienţii cât vrea. Jurnalistul Vox a plătit 25 de dolari pentru o cursă de 30 de minute de la aeroport până în Havana (în 2015), adică aproape un salariu mediu pe economie (29,6 dolari - 2016) obţinut doar dintr-o cursă.

"Muncesc ca asistentă medicală opt ore pe zi şi câştig mai puţin de 2 dolari pe zi", mărturiseşte o asistentă medicală. Salariul mediu pe economie a crescut treptat ajungând la 29,6 dolari în 2016. Cele mai bine plătite slujbe sunt în sectorul industriei zahărului (49,80 dolari/lună), minerit (48,70 dolari), servicii financiare (41,20 dolari), agricultură, pescuit (39,60 dolari).

Problema salariilor mici la stat face ca oameni bine pregătiţi precum ingineri, fizicieni să aleagă să lucreze la patron, pentru că sunt plătiţi mai bine: astfel apar bucătarii cu studii în inginerie sau frizeri cu studii în contabilitate.

Având în vedere că salariul este aşa de mic, foarte mulţi sunt nevoiţi să mai facă un alt job sau altă activitate pentru a putea câştiga mai mulţi bani.

"Când plec de acasă dimineaţa şi-mi cumpăr ziarul de la bătrânul de pe stradă comit prima ilegalitate a zilei. Vânzătorul oficial de ziare le vinde bătrânului care apoi el ni le vinde nouă", povesteşte o femeie felul în care funcţionează piaţa neagră a muncii din Cuba.

Lucrurile se schimbă, iar de când Raoul Castro a preluat conducerea, în 2008, numărul antreprenorilor a crescut seminicativ. În 2008, numărul oamenilor care nu lucrau la stat era de aproape 150.000, iar în 2013, numărul acestora a depăşit pragul de 400.000.