"Uluirea este cuvantul care ar descrie cel mai bine starea pe care am avut-o atunci cand am aflat despre falimentul Lehman Brothers. Imi amintesc ca vorbeam despre asta cu prietenii mei si cu alti colegi din piata si spuneam ca nu ne imaginam vreodata ca se va ajunge la aceasta amploare. Cu totii eram uluiti, speriati, pentru ca, desi mai fusesera crize, nu mai cazusera colosi financiari. La fel de uluitor pentru noi a fost sa intelegem si sa observam cum o astfel de institutie, odata cazuta, a blocat imediat toate marile institutii financiare. Partea buna a caderii Lehman Brothers a fost insa ca nu ne-a speriat numai pe noi, ci si pe toti factorii de decizie care s-au trezit brusc si au facut astfel incat sa nu mai cada si alti giganti.

Ca manager, ca om care este ancorat in ceea ce se intampla in economie, nu doar la nivel local, ci si la nivel global, ma asteptam sa aiba loc si un moment de declin. Nu ma asteptam sa fie atat de rau, dar stiam ca va veni o clipa in care toata economia va incepe sa mearga si in jos. Pe Lehman Brothers i-am vazut ca un fel de miel de sacrificiu. Ei s-au nimerit sa cada, dar putea la fel de bine sa fie oricare alta institutie financiara, pentru ca daca nu cadea Lehman Brothers, cu siguranta ar fi fost un alt gigant.

In ceea ce priveste munca pe care o fac, in ultimul an au fost si momente in care imi faceam griji pentru portofoliul nostru, mai ales pentru partea de actiuni, pentru ca noi cumparam ceva ce parea foarte stabil, in care aveam incredere, actiuni de care eram convinsi ca sunt bune, dar care a doua zi scadeau si isi pierdeau din valoare. Iar atunci apareau presiunile si trebuia sa le explicam oamenilor ca portofoliile solide se construiesc pe termen lung, ca vor creste la loc si asa mai departe.

Nu a fost usor, pentru ca noi eram chiar in momentul in care incepeam sa crestem ponderea actiunilor in portofoliul nostru. Din fericire, ca si ceilalti jucatori din piata, portofoliile erau sigure, alcatuite in majoritate din titluri de stat, iar actiunile erau doar o componenta minora. Din acest punct de vedere, intr-un fel, criza ne-a prins in momentul potrivit, pentru ca daca ar fi venit peste trei, patru, cinci ani, am fi avut mult mai multe actiuni in portofolii si am fi avut mult de pierdut. Imaginati-va ca am fi avut 30% din investitii in actiuni. Va dati seama ce ar fi insemnat asta pentru portofoliul nostru, in conditiile in care piata scadea cu 70-80%?

Pe de alta parte, daca nu ar fi venit criza, pilonul III de pensii (cele facultative) s-ar fi inchegat mult mai bine si numarul de participanti ar fi fost cu mult mai mare. Oricum, una peste alta, criza ne-a adus mai multe oportunitati decat pierderi. Spre exemplu, multe instrumente in care am investit la intrarea in sistem, in mai 2008, le-am luat anul acesta la preturi foarte bune. Modelul pe care l-am urmat in afaceri l-am aplicat si in viata personala. Am fost mult mai prudent si cu investitiile pe care le-am facut, dar si cu cheltuielile mele. Asta este o lectie foarte importanta pe care am invatat-o in anii in care am stat in America - sa nu cheltuiesc mai mult decat pot duce. Vedeam colegi care se indatorasera pana la ultimul cent si munceau numai pentru a-si plati rata la casa. Nu am vrut niciodata sa ajung in situatia asta, asa ca am stiut sa-mi adun bani pentru zile negre, sa investesc prudent si sa nu ma indatorez la maximum, prins de frenezia consumului si bazandu-ma ca, oricum, peste un an salariul meu va creste cu 30%.

Cred ca de acum intr-un an vom fi un pic mai intelepti si asta este o lectie foarte importanta, mai ales pentru tinerii care pana acum nu au mai avut experiente similare.

Cu toate acestea, nu vad o revenire prea curand, in conditiile in care, ca economie, nu mi se pare ca ne-am lamurit foarte bine ce trebuie sa facem si incotro s-o luam. Atata timp cat inca nu s-a luat nicio masura pentru revenire, nu putem vorbi despre sfarsitul crizei si nici nu ne putem gandi ce vom face atunci."

Cititi si Cover Story-ul editiei curente: Confesiunile managerilor dupa anul de criza

Cititi mai jos cum au trait anul de criza si alti manageri si antreprenori locali:

Liliana Solomon, Vodafone: Nu am fost niciodata un consumator exagerat

Claudiu Cercel, BRD: Recesiunea nu trebuie privita ca o calamitate pentru Romania

Brent Valmar, Porsche Romania: Au existat oferte de pret sinucigase in piata

Dragos Simion, Flamingo: A fost acelasi sentiment pe care l-am avut la 11 septembrie 2001

Mariana Gheorghe, Petrom: Cred cu tarie in masurile dure si nepopulare

Bogdan Georgescu, Colliers: Cand mi-am concediat colegii a fost cea mai grea zi din viata mea

Radu Stoicoviciu, PricewaterhouseCoopers: Cred ca peste un an criza va fi depasita

Tinu Sebesanu, Trend Hospitality : Cei care merg in minus ar trebui sa-si numere pierderile si s-o ia la goana!

Cornel Marian, Oresa: Am prins ultimul tren pentru o tranzactie leveraged buy-out

Bogdan Enoiu, McCann: Evident ca am si pierdut dar privesc cu multa relaxare problema asta

Alexandru Costin, Adobe: Am investit nesabuit si m-am supraindatorat

Marius Sfintescu, 3TS Capital: Au fost multe proiecte de investitii private equity abandonate

Radu Georgescu, Gecad: Problema mea e ca lumea nu accepta starea de disperare

Florian Libocor, BRD: Sistemul bancar din Romania este unul solid

Florin Talpes, Softwin: Industria IT din Romania a scazut cu 40% - 60%

Radu Timis, Cris-Tim: Criza va mai dura cel putin inca doi ani si jumatate

Razvan Pasol, Intercapital: Au fost zile de groaza la BVB

Adrian Stanciu, Human Synergistics: M-am speriat destul de rau

Marius Stancescu, Riff Holding: Nu am putut anticipa amploarea dezastrului

Toni Iordache: Lumea se astepta ca urmatoarea victima sa fie salvata