Arta ca obiect de investitii este un subiect mult dezbatut. Fraudele financiare, pierderile inregistrate de pietele de actiuni si apatia la risc a investitorior au aprins si mai mult dezbaterile. Criticii spun ca investitia in arta ignora fundamentele analizei financiare si este mai degraba un pariu, singurele venituri reale fiind cele obtinute prin inchirierea obiectelor de arta catre galerii.

Astfel, arta pare un plasament riscant, poate chiar mai riscant decat actiunile. Piata obiectelor de arta este putin lichida, opaca si nereglementata. Stabilirea valorii este subiectiva, nu exista rapoarte de analiza si date tehnice.

Investitia in arta are insa si avantaje - supravietuieste de cele mai multe ori scaderii economice. In piata obiectelor de arta, presiunea de vanzare apare doar in timpul depresiunii economice si doar la segmentele inferioare ale pietei. Obiectele de arta de calitate au tendinta de a fi mult mai stabile decat majoritatea instrumentelor financiare in vremuri tulburi.

Mai mult chiar, pe termen lung, trendul pe piata obiectelor de arta este crescator. Motivul: arta este un produs rar, care nu poate fi reprodus dupa libera vointa, exista un numar limitat de obiecte de arta, insa cererea este in crestere. Investitorii de pe pietele mature au la dispozitie si investitii in fonduri de arta. Tot pe pietele dezvoltate, una dintre cele mai respectate analize ale pretului pe piata de arta este indicele Mei Moses All Art, care umareste evolutia pretului a 13.000 de piese de arta in licitatii. Indicele a fost creat de doi profesori: Michael Moses si Jiangping Mei in 1975.