Răsărite în mijlocul deşertului în circa două decenii, Emiratele Arabe unite sunt dominate de ambiţii şi de recorduri mondiale, ce îi atrag atât pe turişti, cât şi pe emigranţii sosiţi aici în căutarea unei vieţi mai bune.

Cozile de la controlul paşapoartelor la intrarea de pe Dubai International Airport, principalul aeroport al Dubaiului, se întind pe câteva rânduri, iar timpul de aşteptare este de circa 20 de minute. Cu 70,5 milioane de pasageri ce l-au tranzitat anul trecut, este cel mai aglomerat aeroport din punctul de vedere al traficului de pasageri internaţionali şi al treilea cel mai aglomerat din lume din punctul de vedere al traficului total de pasageri. Nu numai la aeroport este „cel mai“. În Dubai, totul este „Cel mai scump, cel mai înalt, cel mai frumos“ – acestea fiind coordonatele din discursul ghidului care mi-a oferit informaţii despre Dubai şi Abu Dhabi, două dintre cele şapte din Emiratele Arabe Unite. Dubai este într-adevăr un oraş al extremelor – în care dorinţa de a ieşi din evidenţă se observă la fiecare pas, în contradicţie cu rigorile aduse de religia musulmană şi spaţiile de rugăciune amenajate peste tot, de la restaurante până la aeroport.

La ieşirea din aeroport, primul lucru care frapează este infrastructura: în pofida autostrăzilor cu şapte benzi, traficul este aglomerat, iar brandurile Maserati, Maybach, Rolls-Royce, Ferrari, Lamborghini, Bugatti sau Porsche nu reprezintă excepţiile, ci aproape regula, dat fiind că le întrec numeric pe cele obişnuite, ale clasei medii europene. Tunele subacvatice, pasarele înalte, autostrăzi ce se întretaie străbat oraşul cu o suprafaţă de 4.114 km pătraţi şi circa 2,1 milioane de locuitori. Toate au fost construite în aproximativ două decenii, după descoperirea „aurului negru“ de către arabii locuitori ai zonei.

Pentru a înţelege etapele acestor transformări, am pornit în descoperirea oraşului din una dintre cele mai vechi zone ale sale, unde se află Heritage Museum, destinat culturii arabe şi unul din puţinele locuri unde aceasta poate fi văzută de ochii turiştilor. Traseul până în zona veche a oraşului implică şi experimentarea, departe de metropola aglomerată, trecerii râului natural al Dubaiului într-o „abra“ – o ambarcaţiune din lemn destinată iniţial pescuitului de perle, activitate răspândită în anii 1930, înainte de descoperirea petrolului, pentru doar 20 de cenţi. Heritage Museum se află chiar lângă micul port de debarcare şi este, de fapt, cea mai veche clădire ce mai există în Dubai, Al Fahidi Fort, construită în 1787. Clădirea are o formă pătrată, cu turnuri în trei dintre colţurile acesteia. A fost construită din piatră de coral şi mortar. Lângă ele se află o „dhow înaltă“ (ambarcaţiune tradiţională), cât şi o casă tradiţională, cu o încăpere dedicată bărbatului, una femeii, prevăzută cu un sistem ingenios de „aer condiţionat“, ca un horn imens din iută. Deschis de conducătorul Dubaiului în 1971, este unul dintre puţinele locuri unde se poate observa stilul tradiţional de viaţă în emirate. Cele două pieţe aflate în apropiere – de condimente şi de aur – reprezintă un alt mod prin care orice turist poate să îşi testeze calităţile de negociator cu comercianţii locali şi să obţină preţuri de chiar şi de două ori mai mici decât cele iniţiale. Despre Gold Souk, piaţă de bijuterii arabă, se spune că adăposteşte 10 tone de aur – lucru foarte plauzibil dacă luăm în calcul că majoritatea vitrinelor de aici sunt încărcate cu „platoşe“ din aur, folosite mai ales ca zestre. De aici, bineînţeles, nu putea să lipsească nici cel mai mare inel din lume.

Dubai Marina, cartier construit începând cu 2003 – dominat de zgârie-nori, palmieri împodobiţi, cât şi un mic port în care sunt andocate iahturi –, este opusul zonei vechi. Cartierul este construit pe un canal artificial, iar când proiectul va fi încheiat, va găzdui 120.000 de persoane în turnurile rezidenţiale şi vile. Prima fază a proiectului a fost finalizată, în prezent patru din cele mai mari cinci clădiri rezidenţiale din lume se află aici. Este o zonă cosmopolită, unde la fiecare pas se observă terase unde străinii fumează relaxaţi „shisha“ (narghilea) ori iau masa pe vasele de agrement special dedicate activităţilor turistice. Aflu că aici locuiesc mai ales străini bogaţi, rezidenţi ai Dubaiului. O altă construcţie recentă este renumita Palm Jumeirah, arhipelagul artificial construit de o companie guvernamentală. Accesul aici se face printr-un monorail (primul din Orientul Mijlociu) de 5,4 km, cât şi printr-un tunel subacvatic. „Frunzele“ palmierului artificial Palm Jumeirah reprezintă una dintre cele mai scumpe zone din Dubai şi sunt destinate bogaţilor care cumpără vile de milioane de euro aici, iar podul semilună este construit astfel atât ca protecţie faţă de Golful Persic, cât şi ca loc unde sunt cele mai multe hoteluri.  O altă „cea mai mare insulă artificială din lume“ va fi însă construită până în 2020, când va avea loc aici Expo Dubai.

Nu este o noutate faptul că oraşul Dubai are una dintre cele mai uimitoare linii ale orizontului din lume, ce poate fi cel mai bine observată din Burj Khalifa, construcţia de peste 820 de metri. De aici, se observă cel mai bine cum construcţiile megalitice răsar din mijlocul deşertului. În imediata vecinătate a turnului se află un alt obiectiv spectaculos - cea mai mare fântână arteziană din lume, proiectată de acelaşi arhitect care a creat fântâna Bellagio din Las Vegas. Iluminată de 6.600 de lumini şi de 25 de proiectoare colorate, din jumătate în jumătate de oră, vreme de 5 minute, în fiecare seara, îi lasă fără glas pe turiştii sosiţi să privească spectacolul acesteia. Imediat după, ei se înghesuie să intre în Dubai Mall – cel mai mare centru comercial din lume, în mijlocul căruia se află şi un acvariu imens – evident, tot cel mai mare din lume. Sunt încurajaţi poate şi de brandurile de lux ale căror reclame s-au derulat înaintea momentului fântânilor pe un ecran din apropiere. Lista centrelor comerciale din Dubai depăşeşte însă 70, iar unul dintre aspectele inedite ale acestora este că vizitatorii pot participa la tombole cu premii în maşini de lux şi aur.