Editorii precizeaza inca de pe coperta volumelor definitia termenului de xenofobie, in spiritul careia ar trebui sa intelegem aceste ghiduri: „frica irationala de straini, probabil justificata, intodeauna de inteles”. Atentie, deci, e vorba despre „frica”, nu despre „ura”, asa cum ne informeaza DEX. O frica tratabila, in opinia autorilor care au conceput aceste manuale, prin cea mai serioasa terapie cu putinta: cunoasterea. Pentru ca, se stie, ne temem in general de necunoscut, trebuie sa incepem sa aflam „micile calitati si marile defecte” ale natiilor de langa noi, sa ne apropiem de secretele lor si sa le pricepem mentalitatea, in ceea ce are ea mai greu de marturisit. Primele doua escale: francezii si englezii, doua popoare care de o mie de ani se tot razboiesc si se iau peste picior, in numele unor idealuri care nici macar nu sunt foarte diferite.

 

Francezii se concentreaza exclusiv asupra „lucrului care conteaza cu adevarat in viata: sa fii francez”. Ei sunt convinsi de superioritatea lor colectiva si individuala fata de toti ceilalti locuitori ai planetei. Farmecul lor consta in faptul ca nu ne dispretuiesc: le e doar mila de noi, pentru ca nu suntem francezi. Trecand prin politica, legislatie, moda, gastronomie, sex si cultura, ne oprim o clipa la ce ne spun autorii ca inteleg francezii prin igiena: „Francezii nu se tem de mirosul propriului lor corp, acesta fiind considerat natural. Zicala lor este: Nu te teme de microbi! O familie de francezi de patru persoane consuma doar un sapun pe luna!”