Anul acesta, economia comportamentală a intrat în vizorul majorităţii după ce premiul Nobel pentru Economie i-a fost înmânat în acest an economistului american Richard Thaler, profesor al Universităţii Chicago, pentru contribuţia acestuia în domeniul economiei comportamentale, respectiv aplicarea mecanismelor psihologice în economice.

Această ramură a ştiinţelor economice, care îşi poate avea originea chiar în lucrarea “The Theory of Moral Sentiments”, scrisă de către celebrul economist scoţian Adam Smith în 1759, a început în ultimii 30 de ani să câştige teren în faţa curentului raţionalist.

Teoria ghiontului (Nudge Theory) reprezintă una dintre cele mai importante contribuţii ale lui Thaler, prin care acesta scoate în evidenţă importanţa arhitecturii alegerii, pentru care a şi fost criticat de către o parte a zonei politice de dreapta (susţinători tradiţionali ai Şcolii Chicago), fiind definită ca o teorie paternalistă.

Să revenim la filme şi la pelicula considerată ca fiind cea mai bună de anul acesta: Marjorie Prime, un film SF care explorează relaţia lui Marjorie, o femeie de 85 de ani, cu o întruchipare a soţului ei decedat, Walter. Soţul reapare în viaţa ei sub forma de hologramă şi acesta funcţionează datorită inteligenţei artificiale şi amintirilor lui Marjorie care-l fac pe Walter să pară real.

"Este iubirea pe care ţi-o aminteşti la fel ca cea reală? Ce ne aducem aminte şi ce omitem din trecutul relaţiei?" sunt câteva dintre întrebările pe care filmul le propune spectatorilor. În rolurile principale joacă Lois Smith (Marjorie) şi Jon Hamm (Walter) şi filmul este regizat de Michael Almereyda (Experimenter (2015), Hamlet (2000) etc). Filmul este bazat pe o piesă de teatru scrisă de Jordan Harrison.

Cel mai bun regizor, în opinia economiştilor, a fost Iram Haq cu filmul "What Will People Say". Cel mai bun scenariu este al filmului "A Dogs Purpose", iar cel mai bun actor a fost desemnat ca fiind Colin Farrell (The Beguiled) şi cea mai bună actriţă, Gal Gadot pentru "Wonder Woman".