Desi se sustin prin argumentul financiar – legumele si fructele hibride, de import, sunt mult mai ieftine – lipsa gustului este familiara tuturor cumparatorilor de rosii sau de struguri importati. In gastronomie, acest lucru echivaleaza insa cu o catastrofa, pentru ca oricat de ieftin ar fi un fel de mancare din meniul unui restaurant de cinci stele, pretul nu va fi un avantaj in ochii celui care il alege si apoi constata ca mancarea e fada. In arta culinara, meniurile depind de sezonalitate.

Brânza are o alta consistenta iarna, tot asa cum salata poate sau nu sa fie gustoasa prin prisma ingredientelor utilizate. Si nimeni nu isi doreste sa savureze mereu aceeasi salata, in care numai sosul difera de la o reteta la alta, oricât de spumoasa ar fi conversatia la evenimentul la care a fost invitat.

Imbatrânirea livezilor, dar si fragmentarea lor prin retrocedare, inchiderea serelor sau cerintele alinierii la normele UE sunt doar câteva dintre motivele declinului inregistrat de soiurile românesti. Insasi notiunea de soi românesc este acum neclara pentru cumparator.

Astfel, soiurile Ionatan (denumire corecta - Jonathan), Bot de iepure (Starkrimson) si Golden (Golden Delicios) sunt percepute ca mere românesti, originea lor fiind insa americana. Cu adevarat autohtone sunt insa Frumosul de Voinesti sau soiuri ca Generos, Romus si Pionier – sortimente nou-create in statiunile de cercetare, cu un aspect deosebit, gust racoritor si efecte benefice asupra sistemului imunitar.

Prunul este unul dintre mai cultivati pomi de la noi, inclusiv pentru tuica. Fructul sau are valoarea nutritiva cea mai ridicata din familia pomilor fructiferi, iar prunele românesti sunt usor de recunoscut dupa forma rotunjita, usor sferica, culoarea albastru-vinetiu, pulpa suculenta.

Vita-de-vie, care odinioara a clasat România pe locul al noualea in ierarhia mondiala la suprafata cultivata, este recunoscuta in afara granitelor pentru soiurile nobile de struguri. Nu pentru multa vreme insa, pentru ca acum se inlocuiesc hectare intregi de soiuri românesti cu variante internationale.

Leguminoasele au avut parte de aceeasi soarta ca si pomii fructiferi. De la ger, grindina sau inundatii si pana la importul de seminte netestate in România, toate au influentat negativ productivitatea si calitatea culturilor. Importatorii au venit cu legume mari, grase, stralucitoare, care au ajuns sa domine piata. Peste 75% din alimentele comercializate in România sunt de import.

La randul lor, statiunile de cercetare pomicola - Voinesti, Baneasa, Geoagiu, Pitesti-Maracineni sau legumicola din Vidra si Buzau, unde se dezvolta, se testeaza si se omologheaza soiurile si-au diminuat activitatea si suprafata.

Aici s-au creat numeroase soiuri românesti (obtinute aici prin incrucisari de soiuri straine sau numai din soiuri românesti). Tot aici ar trebui testate noile seminte sau materiale saditoare din import, pentru a tine la curent producatorii despre soiurile si hibrizii recomandati pentru tara noastra.

Tendinta producatorilor de a cultiva seminte din import vine din dorinta de a obtine fructe si legume mai mari, mai frumoase si mai rezistente, insa aceasta directie nu e lipsita de riscuri. Soiurile importate in general nu produc seminte, astfel ca trebuie cultivate in fiecare an.

Pe de alta parte, pentru ca fructele si legumele sa pastreze acel gust deosebit, autentic, trebuie asigurate toate conditiile necesare dezvoltarii optime: temperatura, lumina, umiditate, tratamente contra bolilor si a daunatorilor, folosirea unui material saditor potrivit, lucrari asupra solului. Cand astfel de conditii sunt neglijate, avem de-a face cu produse lipsite de savoare, chiar daca ele sunt cultivate in Romania. Iar cei ce pierd sunt consumatorii, cei care, aflati in fata unui castron de capsuni europene si pere asiatice, abia mai pot sa le deosebeasca gustul.

Anca Mitu este director general al Privileg Catering