"Din punctul meu de vedere, principala problemă a sectorului energetic românesc este că, după 1989, a fost şi este încă este lăsat să funcţioneze pe <pilot automat>", consideră Vlad Popovici, consultant internaţional în domeniul energiei şi expert în politica energetică a ţărilor din Sud-Estul Europei. Lui Vlad Popovici i s-a părut o misiune dificilă să enumere primele cinci mari probleme ale sistemului energetic local, în primul rând deoarece sunt mult mai multe de atât "poate primele 20 sau 30 ar fi mai uşor" şi în al doilea rând pentru că, în cele din urmă, cele mai multe dintre problemele sistemului se reduc la una singură, relaţia domeniului cu statul. Dacă sunt multe domenii de activitate în cazul cărora relaţia cu statul este sau poate fi ceva marginal, fără de care lucrurile se pot dezvolta exclusiv din iniţiativă privată, în cazul energiei este mai dificil de atât, consideră analistul: "Dacă urmărim evoluţia sectorului energetic în orice ţară din lume, observăm clar că energia este un sector care, datorită structurii de monopol natural din unele dintre segmentele sale, cum ar fi reţelele de transmisie a energiei (conducte magistrale, linii de înaltă tensiune), segmentul de producere a electricităţii şi agentului termic, sau chiar şi reţelele de distribuţie a gazului, electricităţii, agentului termic, are nevoie de participarea sau cel puţin de monitorizarea constantă din partea guvernului sau a unor agenţii independente pentru a asigura accesul egal la piaţă, precum şi încurajarea unei dezvoltări pe termen lung a sectorului".

Dincolo de strategia energetică pe termen lung de lipsa căreia se plâng actorii privaţi din domeniu şi care a făcut ca mai toate proiectele de investiţii în parteneriat public-privat să nu evolueze, implicarea statului în energie este mult mai problematică deoarece acesta deţine controlul asupra pieţei, fiind acţionar majoritar al tuturor producătorilor, al companiilor care deţin reţelele de transport şi câteva companii de distribuţie.

"Investiţiile pe care le-a făcut statul în domeniu au fost de supravieţuire sistemului, în ultimii 20 de ani nefiind făcute investiţii în viitorul sistemului", spune Adrian Rusu, analist al pieţei de energie. Lipsa implicării în viitorul sistemului - care ar însemna investiţiile necesare în prelungirea duratei de viaţă a producătorilor existenţi, dezvoltarea infrastructurii energetice, apariţia unor noi producători de energie (nucleară, pe combustibili fosili), dar şi investiţiile în căutarea de noi zăcăminte - au adus România la început de 2012 în pragul întrebării dacă ne afăm într-un pericol de colaps al sistemului. Dacă suntem, ce măsuri ar trebui luate pe termen scurt? Unde sunt principalele probleme ale sistemului? De ce produce România mai puţină energie electrică decât în urmă cu 20 de ani? De ce nu s-a investit în energie şi de ce au murit, rând pe rând, aproape toate proiectele din domeniu?

Energia este unanim considerată domeniul cel mai profitabil şi mai sigur pentru investiţii viitoare în România. Necesarul de investiţii în energie a fost estimat de multe ori de mulţi specialişti, sumele variind de la sute de milioane la câteva miliarde de euro, incluzând aici aducerea la zi a reţelelor de distribuţie, reabilitarea centralelor termice şi, nu în ultimul rând, investiţiile în producţia de energie de care România are atât de multă nevoie. Orice specialist chestionat de BUSINESS Magazin pentru acest articol, dar şi toţi liderii din domeniu prezenţi la summitul despre energie organizat săptămâna trecută de Ziarul Financiar, au fost de acord că, fără investiţii în sector, viitorul domeniului este mult mai sumbru decât ni-l putem imagina noi acum.