"Un orgoliu personal." Aşa caracterizează - scurt şi la obiect - Augustin Russu, un antreprenor de 42 de ani, decizia sa de a construi o firmă de la zero. Este unul dintre puţinii români care concurează cu multinaţionalele, la fel cum fac şi alţi câţiva întreprinzători ce pot fi număraţi pe degete: în piaţa lactatelor - Raul Ciurtin, artizanul Albalact; în domeniul materialelor de construcţii Marcel Bărbuţ, care a clădit AdePlast; în piaţa mall-urilor Iulian Dascălu, proprietarul Iulius Mall; în retail Dragoş Pavăl, care a dezvoltat reţeaua Dedeman.

Augustin Russu - deşi ţine să precizeze că acordă rar interviuri - vorbeşte cu dezinvoltură despre dificultăţile întâmpinate, despre greşelile făcute şi soluţiile găsite. Tot dezinvolt stă şi în faţa fotografului, una dintre pietrele de încercare pentru managerii care stau de vorbă cu ziarişti. Relaxarea de acum are temei: firma pe care a clădit-o ocupă, conform propriilor spuse, poziţia a doua pe domeniul adezivilor.

Detaliile poveştii le spune pe un ton încărcat de umor. Russu, de formaţie inginer a început prin a construi brandul Ceresit în România, fiind primul angajat al Henkel pentru divizia de materiale de construcţii. A clădit pas cu pas, vreme de şapte ani ("piaţa nu exista la acel moment"), întreaga afacere - echipa şi reţeaua de clienţi, odată cu finalizarea lucrărilor la fabrica de adezivi. "Când afacerea a crescut au început să apară oportunişti care să îşi aroge meritele", spune Russu. Or, el, care cărase primul sac de Ceresit în portbagajul maşinii, punea mult suflet în afacere şi nu se socotea "un simplu angajat" şi cu atât mai puţin "uşor de controlat".

S-a frământat vreme de 4-5 luni înainte de a pleca de la Henkel şi, când a făcut acest pas, în urmă cu aproape zece ani, a fost însoţit, spune el, de toată echipa de bază, incluzând colegi din logistică şi vânzări. Precizează că n-a plecat la drum cu ideea de a se răzbuna sau de a distruge brandul Ceresit. "N-au păţit mare lucru după plecarea noastră şi sunt în continuare bine mersi", zâmbeşte antreprenorul, precizând că marca deţine nu numai poziţia de lider pe segmentul adezivilor, ci şi o cotă de piaţă care îi asigură confort faţă de următorii plasaţi.

Odată plecaţi de la Henkel însă, lucrurile n-au fost deloc uşoare, pentru că nu aveau capital de investit. "Când n-ai bani, singura variantă este să găseşti parteneri", spune Russu, care povesteşte că de-a lungul anilor în care a lucrat la Henkel a "ajutat oameni". Iar când a avut mai mare nevoie, doi parteneri i-au întins o mână de ajutor - unul i-a pus la dispoziţie spaţiul pentru producţie, iar celălalt a garantat personal pentru a cumpăra instalaţia de producţie a adezivilor. La acel moment, motivaţia echipei, cu o medie de vârstă de 30 de ani, era mai mult emoţională, admite antreprenorul. A fost nevoie de 4-5 luni până când adezivii au început să iasă de pe linia de producţie, iar echipa a demarat negocierile pentru punerea pe piaţă a noilor produse.

Pornit la drum să îşi construiască propria afacere, Augustin Russu a avut o revelaţie. Lucrând într-o firmă, "ai impresia că le ştii pe toate; dar ne-am dat seama că nu-i aşa, ne loveam de tot felul de probleme". Mai mult, pe umerii antreprenorului, care plecase de la Henkel însoţit de o întreagă echipă, apăsa şi responsabilitatea oamenilor. "În primul an mă întrebam permanent <de ce am făcut asta?>", îşi aminteşte acum.