Mihai Petrescu are 29 de ani si pana acum noua luni era inginer in constructii. Dupa ce piata lucrarilor de constructii s-a prabusit cu 30% din cauza recesiunii, stilul de viata al familiei Petrescu s-a schimbat radical. El este printre cei 70.000 de angajati din acest sector care au ramas fara serviciu. "Din martie, viata noastra a inceput sa se schimbe. Am rarit iesirile in oras, in ultima vreme nici nu ne mai gandim la vacante, iar autobuzul a devenit prietenul familiei", marturiseste Mihai.

Poate parea surprinzator, daca ne uitam la ce se intampla chiar la inceput de 2009, cand unii inca nu credeau ca ne asteapta un an de criza economica, iar pentru omul de rand ideea de recesiune era aproape de neconceput dupa boom-ul cu care abia se obisnuisera. Sociologul Mircea Kivu vedea, acum un an, o "psihoza" legata de criza, intretinuta de stirile pesimiste legate de cresterea somajului si scaderile de salarii. In acel context, spunea el, "comportamentul consumatorilor nu are cum sa nu se schimbe, chiar daca individul ca atare nu este afectat in niciun fel de criza la nivel personal". Opinia sociologului Kivu, publicata in urma cu un an de BUSINESS Magazin intr-un articol in care incercam sa vedem ce cheltuieli taie oamenii de rand pe timp de criza, s-a dovedit a fi adevarata, numai ca intre timp, ceea ce atunci era o temere a devenit pentru multi realitatea recesiunii, incercata pe propria piele.

La inceputul anului trecut, doua treimi dintre respondentii unui studiu 360insight privind obiceiurile de consum spuneau ca nu au informatii concrete despre criza si nu stiu exact ce inseamna aceasta, iar mai mult de jumatate dintre ei considerau ca totul ar putea fi doar o exagerare de moment din partea mass-media, pentru ca nu resimteau in mod direct efectele. In momentul de fata, un sfert dintre romani sustin ca banii nu le mai ajung nici macar pentru strictul necesar, iar patru din zece traiesc de la o luna la alta. Inutil de comentat diferenta fata de 2006-2007, cand oamenii se imbulzeau la credite, iar traiul pe datorie parea solutia perfecta pentru a face planuri pe termen de cativa ani, a schimba televizorul, masina, apartamentul si chiar a pleca in vacanta in strainatate.

"Acest sistem de a arde etapele este daunator oricarei economii. Totul trebuie sa se intample intr-un anumit ritm. Noi, pierzand primii zece ani de dupa comunism, ne-am trezit ca ne aflam, la inceputul anilor 2000, cu 10-20 de ani in urma celorlalte tari foste comuniste si am dat navala la credite", sustine analistul economic Dragos Cabat, managing partner al Financial View. El introduce in ecuatie si dorinta Uniunii Europene de a ne integra, pentru ca suntem o piata de consum interesanta, dar si pentru ca occidentalii aveau nevoie sa-si mute productia anumitor bunuri in Europa de Est. In felul acesta, "am fost nevoiti sa ardem etapele prin metode financiare", iar UE a sustinut, prin credite accesibile, o crestere mai rapida decat ar fi fost sanatos.