Simplu spus, 2012 a fost poate unul dintre cei mai cenuşii ani ai capitalismului post-revoluţionar. La finele anului trecut ne exprimam credinţa că anul 2012 va fi primul an de capitalism adevărat în România. După atâţia ani de scădere, de ajustări, de reduceri, ar fi fost de aşteptat ca şefii de companii şi antreprenorii să încerce să câştige bani. Să câştige bani din afaceri şi nu din falimentarea companiilor sau din alte artificii apărute în criză. Să regăsească ideile de bază ale unei afaceri, să motiveze echipe, să creeze şi să impună produse. Nu a fost aşa, din păcate.

Dar am descoperit, în 2012, câteva poveşti excepţionale ale unor oameni care au venit în România şi au dezvoltat aici afaceri. Oameni pe care nu i-a descurajat nici mediul social, politic sau economic nu foarte prietenos, nici lipsa de corectitudine, nici jocurile de culise, ca să nu mai vorbim de amănunte cum sunt cunoaşterea limbii sau a cutumelor societăţii. Şi au reuşit.

Este vorba de cei pe care i-am denumit pe copertă "expantreprenori", antreprenorii de origine străină din România. Am descoperit hotărâre, iniţiativă şi optimism. Au poveşti interesante şi au îmbogăţit vocabularul limbii române. Sunt dovada vie a globalizării şi pionierii unei lumi fără graniţe. Criticii ne vor reproşa că o parte din expantreprenori lucrează în zona gri a economiei sau în interiorul unor enclave, al unor grupuri de interese. Le răspundem că nici procentul românilor care lucrează aşa nu este de neglijat. Şi nu sunt aceştia eroii textului nostru.

Dar ce se poate spune despre Jabbar Kanani, libanez de origine azeră, care a clădit cea mai interesantă formă de companie agricolă pe care am întâlnit-o şi care pune în mişcare o cincime din agricultura românească? Compania sa este un model pentru alţi antreprenori, veriga lipsă care, activată şi multiplicată, ar transforma agricultura dintr-un clişeu, un concept golit de sens, într-o afacere veritabilă. Agricover, compania lui Kanani, face legătura dintre fermieri şi procesatori. Pe de o parte sunt 3.000 de fermieri, cărora le asigură cele necesare activităţii - bani, seminţe, carburant, animale de crescut. În cealaltă parte, avem 110 procesatori care cumpără produsele. Între ei, Kanani şi o cifră de afaceri care a crescut în mod constant chiar în perioada crizei şi care va ajunge în curând la un miliard de lei.

Sau Wargha Enayati, fondatorul reţelei de clinici private Regina Maria, acum acţionar minoritar al businessului evaluat la circa 35 de milioane de euro pe an. Nu a venit în România ca să facă afaceri. Deşi a crescut în Germania, la scurt timp după începerea facultăţii şi-a spus că vrea altceva, că vrea să aibă un drum diferit de al celorlalţi. "Mi-am zis să vin în România pentru că primul cap încoronat care a aceeptat religia Bahá'í a fost Regina Maria." În primul an a stat în Suceava. Era 1983, iar şocurile au venit unul după altul. "Aveai apă numai de două ori pe săptămână, stăteai pentru o bucată de caşcaval ore în şir la coadă."Wargha Enayati îşi aminteşte că se înghesuiau patru studenţi într-o garsonieră şi bifau zilnic pe un calendar câte zile mai au de stat în România. A prins schimbarea din 1989 ceva mai optimist. "Dacă nu venea revoluţia, aş fi plecat", spune Wargha Enayati, menţionând că aşteptările sale au început să scadă după anul 1995. Mijlocul anilor '90 l-a surprins făcând tranzacţii în domeniul imobiliar, iar ulterior a decis să-şi deschidă un cabinet în piaţa Unirii din Bucureşti. "Cu imobiliarele mergea foarte bine, aşa că primul cabinet a fost mai mult o distracţie. După criza din '95, am insistat mai mult pe partea medicală". Între timp, Wargha Enayati a fost medicul ambasadelor Germaniei, SUA, Canadei şi al comunităţii de expaţi. În scurtă vreme, la cabinetul său se arondau firme străine şi mai apoi româneşti. "De la un cabinet de cardiologie şi interne, avem acum peste 20 de policlinici în Bucureşti şi în ţară. Am fost pionierul în dezvoltarea sistemului medical din România", rezumă Enayati traseul parcurs în cei 17 ani pe care CMU îi împlineşte în acest an.