Pentru locuitorii din vestul României, zicala "cel mai bun medic este trenul către Cluj" a fost trecută în ultimii ani în planul al doilea, după ce tot mai mulţi pacienţi au descoperit că un drum până la vecinii maghiari le aduce beneficii la un nivel mai ridicat faţă de condiţiile din inima Ardealului. La spitalele din Szeged, Debrecen, Berettyóújfalu sau Mátészalka ajung anual mii de pacienţi, date fiind distanţa mult mai mică faţă de cel mai apropiat centru universitar şi faptul că serviciile le sunt parţial decontate de casele judeţene de asigurări de sănătate. Pentru cei pentru care graniţa româno-maghiară e prea departe, soluţia e avionul către Viena. Fireşte, cu cât distanţa creşte, cu atât tratamentul e mai scump. Dar uneori asta e singura soluţie pentru a deveni iar sănătos.

Distanţa: 1.000 de km. Diferenţa: 20 de ani

"Când porneşti practic de la zero şi trebuie să surmontezi un ecart de 20 de ani, răspunsul referitor la felul în care sunt sau nu clinicile româneşti la nivelul celor din Vest nu poate fi uşor cuantificabil", explică Nicolae Marcu, directorul general al MedLife, compania cu cea mai mare cifră de afaceri în piaţă. Marcu ar duce comparaţia mai degrabă la nivel de regiune, unde, potrivit managerului, faţă de ţările vecine, medicina privată din România este net superioară, atât în infrastructură şi în echipamente, cât şi în resurse umane. "Am văzut spitale private din sud-estul Europei şi vă garantez că cele din România sunt mai bune. Nu impresionează nici Polonia, nici Croaţia", spune şeful MedLife. Marcu aduce în discuţie şi vizita omologilor săi din Marea Britanie sau Franţa, care au menţionat că "au avut ce să înveţe" şi că medicina privată din România a recuperat "foarte repede" ecartul faţă de ţările cu tradiţie în domeniu - "am putea spune că e nevoie doar de atenţie la reglajele fine".

Şi totuşi, de unde ar veni ideea potrivit căreia clinicile româneşti ar avea un mare minus în faţa celor occidentale? "Există cel puţin un handicap de imagine pentru clinicile româneşti, în sensul că nu sunt comparate niciodată cu nişte clinici obişnuite din Occident, fie ele private sau de stat. Şi asta pentru că niciun pacient care pleacă din România nu merge la o clinică obişnuită", spune Sergiu Neguţ, unul dintre executivii care a activat ani buni în dezvoltarea industriei şi proprietar al buticului de consultanţă SVP Consulting. Iar exemplele AKH din Viena sau ale altor clinici de la Istanbul, Frankfurt sau München, locuri în care se tratează anual mii de români, vin să confirme ipoteza lansată de Sergiu Neguţ. Nivelul de comparaţie este, deci, cel al clinicilor de top occidentale, iar la acest nivel e greu de ajuns pentru toate celelalte clinici din Vest, nu doar pentru clinicile private din România. El remarcă faptul că abia recent şi mai degrabă pe anumite nişe foarte înguste se poate vorbi de performanţă la nivelul clinicilor de top occidentale. "Clinicile româneşti au apărut ca răspuns la nivelul deplorabil de asistenţă şi confort în spitalele de stat. Aşa că pentru o bună bucată de vreme nici nu s-a pus problema unei concurenţe decât cu statul", spune Neguţ.

Potrivit medicului Bogdan Ivănescu, preşedinte şi CEO al băncii de celule stem StemSure, sistemul privat românesc face eforturi intense pentru a ajunge la nivelul sistemului privat vest-european. Sectorul serviciilor medicale private este într-o continuă creştere din 2009 până astăzi, nivelul investiţiilor crescând de la an la an - "spre exemplu, din cele zece spitale private din Bucureşti, opt s-au deschis doar anul trecut, dar ne aflăm încă în etapa de început a medicinei private româneşti". Medicul atrage atenţia că, deşi e o alternativă pentru serviciile oferite în sistem public, investiţiile va trebui să continue pentru a ne apropia de standardele vestice - "experienţa nu poate veni decât în timp, de la specialişti foarte bine pregătiţi şi, în special, de asumarea responsabilităţii actului medical de către clinicile private, indiferent de gravitatea cazului tratat".