„Rolul de CEO este adesea unul solitar, în care trebuie să te bazezi pe echipă, pentru că nu poţi controla totul” – spune  Virgil Şoncutean, CEO al Allianz-Ţiriac, în cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO. După trei decenii de la înfiinţare, dintre care opt sub leadershipul său, rezultatele companiei au depăşit chiar şi cele mai ambiţioase aşteptări. Cu toate acestea, Şoncutean subliniază că a învăţat să sărbătorească nu doar marile victorii, ci mai ales progresul constant care le-a făcut posibile.

„În liceu, mă pregăteam pentru o carieră în medicină, pentru că acesta era visul părinţilor mei”, îşi începe povestea Virgil Şoncutean în cadrul celui mai recent eveniment Meet the CEO, organizat de BUSINESS Magazin. Deşi visul său academic a evoluat ulterior către economie şi cibernetică, iar cel profesional, înspre un domeniu oarecum atipic pentru un tânăr, CEO-ul Allianz-Ţiriac a urmat, în mod constant, o abordare în care a învăţat să se bucure nu doar de victorii, ci şi de progres, după cum a povestit el în cadrul evenimentului. După ce a absolvit liceul la Baia Mare şi Facultatea de Cibernetică la Cluj, parcursul său a luat o întorsătură neaşteptată: „În asigurări, de regulă, nu alegi să îţi faci o carieră; eşti invitat sau ales într-o formă sau alta. După ce intri, nu mai ieşi din domeniul acesta”, spune el cu zâmbetul pe buze. De altfel, mai observă, chiar şi acum, domeniul asigurărilor, după cum reiese şi din clasamentele internaţionale, sunt la coada opţiunilor pe care le au proaspăt absolvenţii: „Însă, odată ce ajungi în asigurări, te captivează”.

Pe Virgil Şoncutean domeniul l-a captivat atât de mult, încât îşi aminteşte că prima şi ultima dată când a fost nevoit să aplice pentru un job a fost în timpul facultăţii. „Am aplicat la Telemobil, când tocmai lansau divizia de pagere, care n-a reuşit prea mult fiindcă s-au lansat la scurt timp după aceea telefoanele mobile. Mi-am dorit foarte mult un rol acolo şi am fost refuzat, motiv pentru care mi-am pus în cap că o să încerc să fac atât de bine ceea ce pot să fac, încât să nu mai trebuiască să aplic pentru un nou rol”. După facultate, a luat-o pe drumul antreprenoriatului şi a creat un mic SRL care oferea servicii de training şi consultanţă: „A fost dificil la început, dar am câştigat primii cinci-zece clienţi şi am avut o experienţă antreprenorială de câţiva ani”. Această experienţă l-a condus, de altfel, şi înspre corporaţie şi înspre domeniul din care nu a mai plecat. Unul dintre clienţii săi a fost o companie de asigurări, Omniasig. CEO-ul de atunci al acesteia i-a oferit lui Şoncutean oportunitatea de a construi un departament de training în cadrul acesteia. În anii 2000 însă, grupul german Allianz se apropia de achiziţia companiei de asigurări înfiinţate de Ion Ţiriac (care se numea pe atunci Asigurări Ion Ţiriac (ASIT) N.Red.), iar în 2001, Virgil Şoncutean a considerat oportun să se alăture companiei ce trecea într-o nouă etapă, sub denumirea Allianz-Ţiriac. Virgil Şoncutean a început să lucreze în cadrul acesteia în martie 2001 motivat mai ales de „dorinţa de a lucra într-un mediu internaţional”; visul său era să aibă oportunitatea unui contract în străinătate: „Niciodată nu am avut visul de a mă muta în altă ţară, dar am avut visul de a petrece câţiva ani într-o altă lume, altă cultură, alt sistem. Şi acesta a fost şi motivul principal pentru care am ales Allianz, având în vedere că, la acea vreme, Omniasig nu era parte din grupul VIG, era un jucător local, iar Allianz era admirată de competitori”.

BIO

♦Œ   Virgil Şoncutean are peste 20 ani de experienţă în domeniul asigurărilor, iar din 2016 este CEO al Allianz-Ţiriac Asigurări, unul dintre cei mai mari asigurători şi reprezentantul în România al celui mai valoros brand de asigurări din lume – Allianz.

♦  El s-a alăturat echipei Allianz-Ţiriac în anul 2001, iar până în 2006 a activat în cadrul ariei vânzări şi managementul vânzărilor, mai întâi ca director al departamentului de training, iar apoi ca director regional de vânzări. În 2006 a fost cooptat în echipa Allianz din Germania, unde a coordonat programe de transformare organizaţională în companii ale Grupului Allianz din peste 20 de ţări. A condus de asemenea divizia de consultanţă în managementul distribuţiei din cadrul Allianz Group OPEX (în prezent Allianz Consulting), precum şi centrul de consultanţă regională CEEMA al Allianz Group OPEX.

Ž♦  Este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice, specializarea Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Universităţii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca şi deţine un Executive MBA la Kellogg School of Management.

La Allianz-Ţiriac a ajuns să creeze de la zero primul departament de training din cadrul companiei, iar după câţiva ani, i s-a oferit ocazia să se alăture echipei de management de vânzări şi să preia regiunea Bucureşti. În 2006, şi-a atins şi scopul iniţial: a primit o ofertă pentru un contract de expat la München, unde a început un proiect de transformare organizaţională, lucrând în peste 20 de ţări. „Am călătorit enorm, iar în 2010, Lufthansa mi-a trimis o scrisoare care arăta că distanţa zburată în acel an echivala cu jumătate din distanţa până la Lună. A fost o experienţă intensă, dar extrem de valoroasă pentru mine ca om şi profesionist”, îşi aminteşte Şoncutean.  Experienţa i-a schimbat inclusiv percepţia lui despre România. „Trăiam în acel miraj al Vestului, comparând ce nu ne place aici cu ceea ce suna bine dincolo. Dar abia după ce am devenit localnic în Germania, am început să îmi dau seama că realitatea e diferită. Am ajuns să apreciez lucruri din România pe care le uitasem şi am înţeles că ambele medii oferă oportunităţi de succes.” Experienţa germană i-a arătat că nemţii au în ADN-ul lor ceea ce în germană se numeşte „Ordnung”, adică ideea de ordine obsesivă, care vine cu plusuri, dar şi minusuri. „Sunt o forţă atunci când lucrurile sunt predictibile, dar când devin volatile, apare un nivel de anxietate pe care nu-l găsim aici. Noi, în România, suntem mai obişnuiţi cu volatilitatea şi neprevăzutul. Diferenţele dintre cele două culturi sunt ceva ce trebuie apreciat în egală măsură.”

În primii doi ani de muncă în Germania şi-a pus des problema dacă să se întoarcă, iar după ce au expirat cei doi ani de contract, un reprezentant al top managementului din Allianz-Ţiriac i-a făcut o ofertă pentru a reveni acasă, una foarte atractivă de altfel. S-a consultat cu Tony Benitez, managerul său de atunci, care i-a devenit unul dintre cei mai importanţi mentori - a lucrat timp de şapte ani alături de el, timp în care spune că a învăţat enorm de la el. Când şi-a exprimat dorinţa de a se gândi la ofertă, el l-a întrebat „Ce te-ar face să rămâi?”. A făcut o listă de lucruri pe care şi le dorea, printre care cel de a studia într-un program de Executive MBA şi, deşi iniţial voia să salveze lista, a apăsat butonul de Send:  „A doua zi dimineaţă, am găsit un răspuns de la Tony cu „de acord”.” A fost o întâmplare amuzantă, de unde a venit şi ocazia de a începe un Executive MBA în parteneriat cu o universitate de business din Germania.” A doua zi dimineaţă, după ce a primit aprobarea pentru MBA, s-a simţit jenat, simţea că a abuzat de încrederea managerului său. Dar el a înţeles şi a fost o întâmplare fericită: „A fost un pas important pentru dezvoltarea mea profesională, dar şi personală”. Acesta a fost doar unul dintre multele momente cheie din cariera lui Virgil Şoncutean, care au contribuit la dezvoltarea sa ca lider în cadrul Allianz. Un altul a fost când, la începutul rolului său de project manager, a creat o metodologie inovatoare, „Sales Opera”, care a fost implementată cu succes în Franţa, Rusia şi Germania, devenind un standard în cadrul grupului Allianz. „După doi ani, echipa mea a crescut la 120 de consultanţi, organizaţi în patru hub-uri regionale. După cinci ani, am extins responsabilităţile asupra întregului lanţ de organizaţii de asigurări din Europa de Est şi Orientul Mijlociu.”

10 sfaturi pentru tinerii aflaţi la început de carieră de la Virgil Şoncutean, CEO, Allianz-Ţiriac

1. Nu-ţi fie teamă să greşeşti – Greşelile sunt profesori mai buni decât succesul. Succesul alimentează un sentiment de autosuficienţă, de sărbătoare, dar nu ne învaţă la fel de mult. De aceea, greşelile sunt mai valoroase, ele te ajută să înveţi şi să creşti.

2. Bucură-te de progres, nu doar de victorii – Să ne bucurăm nu neapărat de victorii, cât de progres. Acesta e un lucru pe care l-am făcut prea puţin şi l-aş face mai des.

3. Îndrăzneşte să explorezi imposibilul – Toate lucrurile, la un moment dat, s-au realizat pentru că cineva a îndrăznit, nu pentru că a spus “nu se poate.” Explorarea acelui teritoriu este o zonă de creştere, de cunoaştere şi de descoperire. Când eşti într-o situaţie nouă, imposibilă, te întâlneşti cu adevăratul tău potenţial.

4. Reconectează-te cu oamenii, nu doar cu titlurile lor – E important să ne reconectăm ca oameni, nu doar ca profesionişti sau funcţii, dincolo de titlurile pe care le purtăm pe cărţile de vizită. Asta creează o conexiune care, în momentele dificile, te ajută să ieşi cu bine.

5. Apreciază lucrurile mici – Lucrurile mici sunt cele care duc la cele mari. Dacă nu ştim să le apreciem pe cele mici, nu vom aprecia niciodată pe cele mari. Aş spune asta unui tânăr la 20 de ani, să se bucure de lucrurile mici, poate chiar mai mult decât de cele mari.

6. Păstrează un echilibru între viaţa personală şi profesională – Succesul dintr-un domeniu nu justifică insuccesul într-un alt domeniu. Faptul că ai succes profesional, dar sănătatea se deteriorează sau pierzi relaţiile personale, nu este un succes real. Echilibrul merită să fie găsit încă de la început.

7. Nu te opri din a-ţi cultiva pasiunile – Viaţa sportivă şi hobby-urile tale merită timp şi atenţie. Poţi avea un rol solicitant, dar e important să-ţi găseşti timp pentru activităţile care îţi aduc bucurie, fie că e sportul, muzica sau altceva.

8. Expunere internaţională – Expunerea la culturi, oameni şi perspective diferite este o sursă de îmbogăţire personală şi profesională. Cu cât o faci mai devreme, cu atât mai bine.

9. Autocritica poate fi un duşman – Autocritica poate deveni un blocaj. La 20 de ani, eram prea temător să greşesc, prea prudent, prea prevăzător. Aceasta m-a limitat în anumite momente.

10. Ascultă-ţi instinctul – Cele mai mari regrete vin din momentele în care nu mi-am ascultat instinctul. De multe ori, deciziile analizate raţional, dar care contrazic instinctul, s-au dovedit a fi greşite. Instinctul şi raţiunea trebuie să lucreze împreună.

În ciuda succesului său internaţional, Virgil Şoncutean a decis totuşi să se întoarcă în România pentru a avea un rol mai direct în performanţa businessului: „Un mentor mi-a spus că e bine să faci consultanţă la începutul sau la finalul carierei, dar apogeul trebuie să fie într-un loc unde ai responsabilitatea performanţei de business. Ştiam că următorul pas pentru mine nu era să rămân la sediul central, ci să mă întorc într-o ţară unde pot să am responsabilitatea businessului.” Voia să îşi continue cariera acolo unde ar avea responsabilitatea pentru cifre şi puterea de a lua decizii, cu toate consecinţele lor. Astfel, a fost un pas firesc pentru el să se întoarcă în ţară. Nu avea un plan de a deveni CEO, dar şi-a dorit o poziţie executivă ca membru de board: „Am lucrat excelent cu Remi, fostul CEO, (Remi Vrignaud, N.Red.) şi ne-am sprijinit reciproc. Când el a decis să plece, am fost surprins că eram pe <<shortlist>> pentru poziţia de CEO, pentru că nu mă consideram încă pregătit pentru un astfel de rol”. Asta pentru că spiritul său autocritic l-a însoţit tot timpul, şi, după cum a observat pe parcursul carierei sale, asta nu serveşte întotdeauna. „Ţin minte că în momentul în care am trecut prin acel proces de evaluare globală la Allianz, care durează trei luni, am primit un raport final care spunea că sunt pregătit pentru rolul de CEO, dar nu eram complet convins de asta.” Tony Benitez, mentorul său din Germania, i-a spus atunci: „Când eşti pregătit 100% pentru un rol, e prea târziu să-l iei”. I-a explicat că e suficient să fii pregătit 70-80%, iar restul vine din învăţare. Acest sfat l-a liniştit şi l-a ajutat să înţeleagă că este important să înveţi continuu şi să te bazezi pe echipă, cerând ajutorul lor.

Virgil Şoncutean mărturiseşte că în fiecare an de când lucrează în cadrul Allianz, a primit două-trei oferte foarte atractive din exterior, dar crede că această companie are această reputaţie de şcoală bună, cu o echipă profesionistă de la care învaţă continuu, iar acesta este unul dintre motivele pentru care nu a plecat.„Cred că eşti mai puternic atunci când spui «NU» decât atunci când spui «DA» în anumite contexte. Îmi pare rău de fiecare dată când un coleg alege să plece, pentru că văd acest lucru ca pe un eşec, atât pentru mine, cât şi pentru organizaţie. Am observat că mulţi colegi care pleacă se întorc după doi-trei ani, realizând că ceea ce au căutat în altă parte nu era atât de bun cum părea.” Aminteşte şi de un coleg care a plecat într-o altă organizaţie şi, după doi ani, a dorit să se întoarcă. „La momentul întoarcerii, i-am pus două condiţii: să accepte salariul pe care îl avea înainte de plecare şi să prezinte colegilor în cadrul unei întâlniri motivele ce l-au determinat să plece şi cele pentru care a ales să rămână. A făcut o prezentare cu titlul «Iarba e mai verde în altă parte pentru că e vopsită», care a fost primită cu aplauze de colegi. A fost o lecţie valoroasă pentru toţi, inclusiv pentru organizaţie, şi astăzi el este un lider important în echipă.”

Educaţia financiară nu începe cu economisirea, ci cu protejarea. Virgil Şoncutean a subliniat două aspecte esenţiale ale industriei de asigurări, adesea subestimate din exterior. „În primul rând, această industrie oferă soluţii financiare oamenilor şi companiilor în cele mai dificile momente ale vieţii lor, ceea ce oferă un sens şi o semnificaţie profundă muncii pe care o facem. În al doilea rând, asigurările atrag o colecţie de profesionişti din diverse domenii, de la riscuri, IT şi securitate, până la auto şi sănătate.” Această diversitate profesională şi importanţa socială a asigurărilor fac ca domeniul să fie extrem de dinamic şi captivant, chiar dacă iniţial este privit uneori cu reţinere. Industria de asigurări este un spaţiu care interacţionează cu o gamă largă de sectoare, oferind oportunităţi vaste de dezvoltare profesională, mai crede Şoncutean. „De exemplu, poţi să îţi construieşti o carieră în riscuri aviatice, IT şi inteligenţă artificială, moto, sănătate sau asigurări de viaţă. Această flexibilitate îi face pe cei care ajung în asigurări, fie întâmplător, fie nu, să rămână mult timp în această industrie”, crede el. De asemenea, deşi majoritatea pieţei de asigurări este formată din produse tradiţionale, creativitatea şi inovaţia îşi găsesc locul în programele internaţionale şi soluţiile personalizate. Un exemplu este poliţa de risc financiar creată împreună cu BRD şi Hidroelectrica, un bond sindicalizat care a redus presiunea pe capital atât pentru client, cât şi pentru bancă. „Aceasta a fost prima poliţă de acest gen din piaţă şi a durat aproape şase luni până când am reuşit să o lansăm”, explică Şoncutean, subliniind valoarea colaborării şi inovaţiei în domeniu.

Virgil Şoncutean, CEO, Allianz-Ţiriac: Succesul meu nu depinde doar de mine, ci de performanţa echipei. E un rol destul de solitar, unde trebuie să ai încredere în echipă, pentru că nu poţi controla totul.

Virgil Şoncuteaan mai observă şi că aceasta este o industrie în care tehnologia are o importanţă din ce în ce mai mare. El însuşi a început un doctorat în inteligenţa artificială aplicată în asigurările de viaţă la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, pentru a înţelege mai bine cum tehnologia va remodela viitorul industriei. „Cred că un lider în zilele noastre nu poate exista fără competenţe digitale şi înţelegerea tehnologiei. În viitor, nu exclud posibilitatea de a deveni profesor pentru a sprijini noile generaţii să îşi accelereze parcursul profesional.” Digitalizarea şi automatizarea sunt priorităţi la nivelul grupului Allianz, iar compania face paşi importanţi în această direcţie. „La nivel de Allianz, a fost lansată propria versiune a unui AI generativ asemănător cu ChatGPT, folosit într-o manieră responsabilă”, menţionează Şoncutean. De asemenea, proiecte de avatare digitale sunt dezvoltate pentru a accelera curba de învăţare a vânzătorilor, având ca scop crearea unor mentori virtuali care să ofere susţinere şi expertiză colegilor. În ceea ce priveşte digitalizarea daunelor, există o presiune considerabilă din partea grupului pentru a automatiza aceste procese: „Viitorul va arăta cu siguranţă astfel: majoritatea daunelor, mai ales în zona de retail, vor fi gestionate prin procese digitale. Am lansat deja o versiune de notificare a daunelor care necesită doar câteva informaţii minimale şi imagini încărcate de client, iar oferta de despăgubire vine în câteva secunde. Dacă clientul acceptă, plata se face rapid. Totuşi, rata de adoptare a acestor soluţii este încă mică, dar în creştere.” Deşi asigurările au o abordare conservatoare faţă de risc, Virgil este încrezător că în următorii cinci ani vom asista la o integrare digitală mai puternică în acest sector. „Procesele de daune şi vânzări vor deveni mult mai fluide şi automatizate”, afirmă el.

De asemenea, referindu-se la viitorul industriei, CEO-ul Allianz-Ţiriac este convins că educaţia în domeniul asigurărilor este esenţială pentru viitorul pieţei. El atrage atenţia asupra faptului că atâta timp cât piaţa depinde în principal de asigurările obligatorii, perspectivele de creştere sunt limitate. Adaugă că cei mai importanţi educatori ai pieţei rămân brokerii şi agenţii, care au un rol esenţial în a explica clienţilor importanţa protecţiei financiare. „Problema majoră este că oamenii nu înţeleg costul lipsei unei asigurări. Independenţa financiară nu începe cu economisirea, ci cu protecţia financiară prin asigurare, care oferă acces imediat la un fond de protecţie.” Totodată, el subliniază că piaţa de asigurări auto, deşi în prezent reprezintă o parte semnificativă a afacerii, nu poate funcţiona pe termen lung ca principal motor de creştere. „Ne concentrăm pe echilibrul portofoliului, astfel încât asigurările de viaţă şi sănătate să reprezinte o proporţie semnificativă din afacerea noastră în viitor.”

Puterea echipei, esenţială în succesul unei organizaţii. Virgil Şoncutean mărturiseşte că preluarea rolului de CEO a fost o provocare majoră pentru el şi îşi aminteşte cum, la început, a simţit că nu avea toate competenţele necesare pentru a conduce organizaţia, din cauza puternicului său spirit autocritic: „Îmi era teamă că nu eram pregătit să preiau rolul de CEO, simţeam că nu am toate competenţele necesare, dar cei care au decis să-mi ofere acest rol aveau o altă părere. Mi-a fost frică să nu dezamăgesc, pentru că e un post cu multă responsabilitate, iar succesul meu nu depinde doar de mine, ci de performanţa echipei. E un rol destul de solitar, unde trebuie să ai încredere în echipă, pentru că nu poţi controla totul.”

Când a preluat organizaţia, Allianz-Ţiriac avea 500.000 de clienţi şi o cifră de afaceri de 200 de milioane de euro. Sub conducerea sa, ambiţia a fost de a dubla numărul de clienţi, de a creşte cifra de afaceri şi de a tripla profitabilitatea. După opt ani, rezultatele au depăşit aşteptările: cifra de afaceri a ajuns la 700 de milioane de euro, profitul s-a situat la 70 milioane de euro în 2023, iar numărul clienţilor a crescut la 1,6 milioane. „Am avut reacţii dure atunci când am prezentat echipei obiectivele pentru prima dată. Mi-au spus că e imposibil. Dar opt ani mai târziu, am făcut de patru ori businessul, şi acesta este meritul lor. Contribuţia mea este poate de 1%. Echipa este fantastică şi se mobilizează când avem misiuni dificile şi fac imposibilul posibil.” Privind aceste rezultate dintr-o perspectivă de leadership, pentru Şoncutean, puterea echipei este un factor determinant în succesul unei organizaţii, iar rolul său principal este să scoată în evidenţă această putere: „Acesta este unul dintre principalele lucruri pe care le apreciez la acest rol – faptul că pot să potenţez o astfel de echipă. Şi de aceea mă regăsesc acum într-un astfel de rol mai mult decât m-am regăsit la început.” Deşi nu şi-a negociat niciodată salariul şi nu consideră aceasta o prioritate, Virgil Şoncutean crede în oferirea unui pachet corect şi transparent pentru colegii săi. Una dintre lecţiile esenţiale pe care le-a învăţat de-a lungul carierei este importanţa colaborării şi a echilibrului în deciziile majore, precum cele legate de remuneraţie. „Cred că omul potrivit merită să iasă din grile prestabilite, dar trebuie documentat şi justificat, pentru a evita orice risc de favoritism.”

El povesteşte despre o excepţie când a simţit că pachetul său salarial era prea mare şi a decis să doneze 10% din el anual. „Eu nu negociez salariile. Când mi se pare potrivit, îi dau unui coleg maximul pe care pot să-l dau. Nu vreau să economisesc în zona de salarii. Pentru mine, nu e o victorie să negociez şi să economisesc 10% din buget.” Cele mai dificile decizii? Cele legate de renunţarea la oameni se numără printre cele mai grele pe care a fost nevoit să le ia, dar înţelege că uneori ele sunt necesare: „Regret de multe ori că am amânat anumite decizii prea mult. Dacă decizia este clară, trebuie implementată fără întârziere”. Mai mărturiseşte că a avut norocul ca în fiecare etapă a vieţii sale profesionale să aibă cel puţin un mentor. Un exemplu este bunica sa din Maramureş care, atunci când a primit rolul de CEO, a fost singurul om care i-a spus să aibă grijă de el însuşi şi, mai ales, să nu se schimbe. Un alt mentor important a fost un partener din SUA, cu care a lucrat la un program finanţat de Banca Mondială şi care l-a ghidat înspre rolul actual prin cuvintele lui: „Eşti foarte bun în ceea ce faci, dar rişti ca în 5 ani să nu mai fii relevant”. A ascultat de acel sfat, aşa că a decis să intre într-o corporaţie şi să acumuleze experienţă. „Planul era să petrec 1-2 ani în corporaţie, dar cei doi ani s-au transformat în 25.” Un alt sfat pe care l-a primit, de data aceasta de la mentorul său din Germania, Tony Benitez, a fost să privească feedbackul ca pe un cadou: „Nu toate cadourile ne plac, dar pe unele le păstrăm, mai ales pe cele care vin de la oameni în care avem încredere şi care ne doresc binele. Într-o perioadă în care mă simţeam copleşit de feedbackuri contradictorii, el mi-a spus să mă concentrez doar pe acele părţi care vin de la oamenii importanţi pentru succesul meu”.

Ce urmează? Când vine vorba de planurile de viitor, CEO-ul Allianz-Ţiriac spune că discuţiile cu grupul german sunt foarte deschise, însă subliniază că „datorez prea mult organizaţiei ca să fiu mofturos sau pretenţios. Dacă organizaţia are nevoie de mine, o să spun «DA», pentru că am o obligaţie morală de a da înapoi acolo unde e nevoie de mine.” Întrebat, în încheierea evenimentului, dacă ar trebui să aleagă între rolul de rector al Universităţii Babeş-Bolyai sau un alt rol, admite că ar înclina uşor balanţa spre mediul academic. „Avem datoria să punem seminţe pentru generaţiile viitoare, iar în acest sens, aş înclina mai degrabă spre influenţarea tinerilor din liceu sau gimnaziu, unde cred că dilemele sunt mai grele şi influenţa poate fi mai semnificativă.”   

30 de ani de creşteri

Istoria Allianz-Ţiriac începe în 1994 sub numele Asigurări Ion Ţiriac (ASIT), dezvoltându-se rapid şi constant într-o companie de top pe piaţa asigurărilor din România. În anul 2000, grupul german Allianz a achiziţionat pachetul majoritar al companiei, marcând naşterea brandului Allianz-Ţiriac. De atunci, compania şi-a extins continuu portofoliul de servicii, introducând asigurările de viaţă în 2001, pensiile private în 2007 şi asigurările de sănătate în 2009.  Allianz-Ţiriac s-a poziţionat ca lider al inovării în piaţa de asigurări, marcând mai multe premiere. În 30 de ani de activitate, Allianz-Ţiriac a avut o contribuţie totală de 20 miliarde de euro la economia locală. Compania a asigurat o stabilitate importantă pieţei de capital, finanţând mai mult de 10% din capitalizarea bursieră a României. Pe lângă impactul economic, Allianz-Ţiriac s-a implicat activ în proiecte de responsabilitate socială. În ultimii trei ani, compania a donat peste 5,4 milioane euro şi a investit în comunităţi, contribuind la programe care au sprijinit peste 267.000 de tineri şi copii.

Sursa: compania