Privit nu numai prin prisma declaratiilor presedintelui facute la London School of Economics and Political Science - "Indivizii si nu statul trebuie sa fie responsabili pentru propria lor soarta" - cred ca articolul 47 alin. 1 nu-si prea mai are rostul. "Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent", se spune acolo; pe de alta parte, enumerarea masurilor de dezvoltare economica pe care le-au luat guvernele Romaniei in ultimii ani, cei de criza, enumerare pe care o fac aici:

ma fac sa cred ca, tot asa cum prezumtia de avere licita trebuie eliminata, si ideea de trai decent trebuie starpita. Poate omul nu vrea sa traiasca decent, de ce sa-l obosesti cu asa ceva? Daca vrea decenta, sa se duca unde o vedea cu ochii. Iar cei care s-au dus chiar pot vorbi de decenta, daca e sa credem un recent studiu al fundatiei Soros: cei 3 milioane de romani care au plecat in strainatate au adunat economii de 100 de miliarde de euro pe care le tin in banci straine si cash. Valoarea este de patru ori mai mare decat suma economisita de romanii de acasa in bancile romanesti.

As mai repeta propozitia asta o data: "Valoarea este de patru ori mai mare decat suma economisita de romanii de acasa in bancile romanesti".

Si inca: "Valoarea este de patru ori mai mare decat suma economisita de romanii de acasa in bancile romanesti".

Poate o pricepe cineva cum se poate ca 3 milioane sa economiseasca in zece ani o suma si restul de 18 milioane sau, ma rog, cinci milioane care muncesc, pot economisi numai un sfert, dar in ceva mai mult timp - 21 de ani numai de la revolutie. Istetii sa se abtina, stiu refrenele cu productivitatea romanului de acasa, cu saracia, cu anii de comunism si restul.

Daca tot suntem pusi pe facut curatenie, mai zic sa renuntam si la articolul 33, cel cu accesul la cultura. Tot s-au redus filarmonicile, teatrele si numarul balerinelor. Mai bine facem o pagina pe Facebook despre cultura Romaniei si ii mai dam cate un "like" din cand in cand, pana ne lamurim daca mai trebuie ca statul "sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume".

Dupa articolul 33 vine, surprinzator, articolul 34, la fel de deranjant ca si precedentul. Art. 34 pomeneste ceva de dreptul la ocrotirea sanatatii si de stat care este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice. Asa, si cate sa mai faca statul? Si pana cand?

Pana la articolul 35, alta chestie, cu dreptul la mediu sanatos, care ne cam incurca; spun asta privind apele binemirositoare ale Dambovitei, in care deverseaza Bucurestiul si frumoasele recolte de pungi de plastic care spanzura prin copaci, dupa ce au fost purtate de vant. Nu se prea armonizeaza un astfel de articol cu amenajarile de pe platoul Bucegilor si alte initiative economico-sociale de genul cailor salbatici cu care ne laudam in reclame, dar pe care ii facem salam in viata reala.

La capitolul Economia, articolul 135 are niste verigi slabe: alineatul cu "exploatarea resurselor naturale in concordanta cu interesul national" sau "refacerea si ocrotirea mediului inconjurator" sau "crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii" sunt asa de firesti incat zic sa nu mai lasam loc cartitorilor.

Sa ignoram senini ideile acelea retrograde cu cresterea rolului comunitatilor locale, care ar trebui sa stie cel mai bine cum se organizeaza, cum isi cheltuie banii, ce investitii sunt prioritare si care sunt activitatile care li se potrivesc si pe care le-ar putea incuraja. Numai un birocrat bucurestean zacut intr-un birou prafuit, supravegheat de un ministru cat se poate de competent, poate sti astfel de detalii si poate decide ce si cum.

Si daca vom usura munca sarmanului birocrat si a ministrului competent, reducand numarul judetelor, dupa repunerea in practica a unor idei fioroase, initial importate de romani de la marele prieten de la Rasarit, pe vremea cand noi eram micul prieten de la Apus, aici va fi, desigur, raiul.

Pe vremea tineretii mele circula un banc cu Bula, tanar lucrator entuziast la canalul Dunare - Marea Neagra. Reproduc scrisoarea trimisa mamei sale de tanarul Bula, fara legatura cu ideile de mai sus: "Draga mama, la Canal totul este minunat. Dormim in paturi curate, mancam pe saturate, lucram putin, sefii sunt draguti si amabili cu noi. La Canal totul e minunat! Mama, de ce nu m-ai lasat cand eram mic la canal?".