Exista, nespus in mod explicit, impresia publica ca numirea lui Dacian Ciolos in functia de comisar pentru agricultura ar putea aduce beneficii, altele decat de imagine, Romaniei. Nu prea este asa, Ciolos are un mandat clar de aplicat; mai mult, cred ca romanii l-ar putea ajuta pe Dacian Ciolos, daca ar fi preocupati mai mult de viitorul Romaniei si mai putin de mutatul Parlamentului, de venirea lui Dan Bitman la Finante sau altele asemenea.

De exemplu, daca am avea o politica inchegata, clara, coerenta de dezvoltare a agriculturii si satului, precum si o viziune la fel de clara asupra Politicii Agricole Comune. Undeva la jumatatea mandatului lui Dacian Ciolos, in 2013, PAC va fi supusa unei revizii; pana la jumatatea acestui an Comisia Europeana va trebui sa ia o decizie in privinta evolutiei politicilor europene in materie de agricultura, alimentatie si dezvoltare rurala. Cel mai bun punct de plecare intr-o discutie este de la extrema; astfel, una din variantele posibile pentru echipa lui Ciolos este chiar eliminarea PAC. Putin probabil, veti spune, si va dau dreptate. Dar este o tema de discutie si are rostul ei.

In general, ca pe orice bun roman, constructia europeana ma lasa rece, daca e sa judec pe plan strict personal; nu sunt eurosceptic, dar nici entuziasmul nu ma da afara din casa. Europa este un loc minunat de colindat ca turist, din Europa am ales doua state in care mi-ar placea sa-mi petrec ultimii ani din viata, Europa iti ofera munte, mare, vinuri, soare, cultura, diversitate si cate si mai cate.

Dar, din punct de vedere politic, europenii n-au construit un ansamblu la fel de armonios si simplu ca muntele, marea si soarele. Sistemul este mult prea birocratic, prea stufos si prea lent, iar PAC este, pe buna dreptate, o tinta permanenta a criticilor.

OK, veti spune, dar agricultorul primeste niste bani, un sprijin important pentru afacerea sa, asa ca alergatura si efortul sunt si trebuie sa fie pe masura. Eu va raspund ca birocratia si alergatura sunt in masura sa elimine pe cei mai multi dintre cei mai indreptatiti beneficiari ai fondurilor europene - taranii. In plus, sa fim seriosi, punctajul oficial care se foloseste si teancul de acte sunt numai varful aisbergului, cred ca in lumea reala lucrurile sunt chiar mai complexe de atat (acesta e un soi de eufemism)

Pentru finantari, intr-o lume normala sunt bancile. Nu vor bancile sa se incurce cu taranii, face statul o insitutie care sa-i ajute, o finanteaza, deschide filiale in fiecare comuna, ofera bani, se face agricultura, satul se dezvolta.

Iar acum, intr-o perioada de criza economica, fie ea si spre final, o reforma reala a cheltuielilor europene pentru agricultura ar fi solutia. Eliminarea pur si simplu, a PAC este o masura care poate sa reduca preturile produselor alimentare, cu efecte directe si imediate asupra inflatiei si nivelului de trai al cetatenilor; in acelasi timp, sume importante ar putea fi redirectionate spre chiar dezvoltarea rurala, fara a mai trece prin vistieria uniunii si tot soiul de comisii si aprobari. Ar scadea impozitele. S-ar imbunatati situatia economica. Ar disparea ipocrizia liderilor lumii dezvoltate, care militeaza pentru eliminarea saraciei si care aproba cam la fiecare reuniune G8/20/etc. sute de milioane sau, in cazuri exceptionale, ceva miliarde de dolari sau euro, dar care instituie tot felul de bariere comerciale care ar ajuta mult mai consistent statele sarace sa isi depaseasca actuala conditie.

Cifre? Daca nu ma insel, nota de plata a consumatorilor europeni este incarcata cu circa 50 de miliarde de euro din cauza preturilor mai mari la produsele alimentare; jumatate din pretul produselor agricole europene este decis nu de piata, ci de masurile administrative. In 2008 balanta sprijinului pentru agricultori era favorabila Romaniei, cu un plus de 445 de milioane de euro (Bulgaria si Ungaria erau pe plus cu cate 200 de miliarde de euro), in timp ce deficitul Marii Britanii depasea un miliard de euro, iar al Italiei 2 miliarde de euro.

Este bine pentru Romania, veti spune, dar aceasta este o capcana, intr-o oarecare masura. Datele Centrului Roman pentru Politici Europene arata ca, in 2008, 0,9% din exploatatiile agricole din Romania, cele peste 100 de hectare, au luat 51% din subventiile PAC. Situatia se datoreaza, desigur, binecunoscutei fragmentari excesive a terenurilor, astfel ca micii agricultori au beneficiat intr-o masura redusa de fondurile europene.

Asa ca pozitii radicale de reforma a PAC, precum a Marii Britanii, care sustine ca agricultura nu trebuie tratata diferentiat, sau a Suediei, tara care a fost fortata de aderare sa reintroduca subventiile, dupa ce s-au chinuit sa le elimine, nu par a fi lipsite de logica. Bine, sa nu eliminam PAC, spun, dar sa incercam sa indreptam sprijinul catre exploatatiile medii, pentru ca cei mari se vor descurca oricum. Sa finantam nu nemunca, ci infrastructura satului, dezvoltarea sa reala.