Este interesant cum cuvântul "transparent" a ajuns să capete înţelesuri multiple. Sensul primar este "prin care se poate vedea clar", dar în lumea tehnologiilor pare să însemne tocmai opusul, ceva de genul "blackbox", o componentă sau un mecanism care oferă o funcţionalitate bine definită, deşi nu vedem cum se petrec lucrurile. Şi poate nici nu ne interesează. De exemplu, introduceţi o adresă web în browser şi vi se afişează pagina, dar în spatele acestei interacţiuni simple stă un mecanism complex (rezolvarea adresei prin sistemul DNS, dialogul cu serverul, transportul informaţiei şi randarea, ca să amintesc doar câteva). Tot acest mecanism este "transparent" pentru utilizator, în sensul că nu se vede. Şi acum, ghicitoarea: care sens se aplică în sintagma "transparenţa guvernării"? Noi ne-am dori să se aplice sensul primar, dar cel mai adesea ne lovim de o "cutie neagră".

Recunosc că am trişat puţin. De fapt, cel mai adesea, întregul mecanism care asigură funcţionarea web-ului este transparent în sensul primar, fiindcă toate protocoalele de comunicare sunt standarde publice, iar majoritatea pieselor software sunt open source (de pildă browserul Firefox, serverul Apache, BIND pentru DNS etc.), aşa încât oricine este interesat şi suficient de priceput poate să vadă şi să înţeleagă ce şi cum se petrece. Se poate verifica şi măsura, adică este "accountable". Se luminează astfel puţin perspectiva asupra transparenţei guvernării, pentru că în teorie ar trebui să vedem ce se petrece în "cutia neagră", măcar prin perspectiva datelor de intrare şi de ieşire, care sunt în general publice. E posibil ca pentru omul obişnuit aceste date să nu fie interesante sau inteligibile (ca în cazul funcţionării web-ului), dar există specialişti care pot să le interpreteze şi mass-media care să le facă inteligibile - adică să transforme datele în informaţie. Dacă nu avem încredere în ce ni se spune, ar trebui să putem verifica.

De ce la noi teoria nu se potriveşte cu practica e o poveste lungă, dar una dintre scuzele invocate de cei care deţin datele este că publicarea lor implică investiţii masive în tehnologie. M-ar mira ca un snop de servere care să susţină un portal cu date publice să fie o investiţie prea costisitoare, dar se ridică problema softului, iar măreţul proiect (retrogradat la nivel de portal) numit e-România pare cu adevărat foarte scump. Poate merită să vedem şi cum au procedat prietenii noştri de peste ocean, pentru că portalul lor de date (Data.gov) chiar funcţionează şi furnizează nenumărate seturi de date atât pentru descărcare, cât şi prin servicii web, alături de câteva instrumente interactive de explorare şi analiză. De fapt, "părintele moral" al acestui portal este chiar preşedintele Obama, care de la bun început şi-a exprimat angajamentul de a ridica nivelul de transparenţă al guvernării şi de a furniza tehnologie care să permită implicarea publică. O mişcare importantă a fost înfiinţarea postului de Chief Information Officer la nivel federal şi numirea lui Vivek Kundra în această poziţie (supranumit "ţarul tehnologiei"). Kundra a stat doar doi ani şi jumătate în acest post, însă realizările şi reformele sale au fost vizibile şi au fost continuate de succesorul său Steven VanRoekel şi de Aneesh Chopra (din postura de Chief Technology Officer la nivel federal).

Sigur că noi nu avem resursele şi know-how-ul de care dispun Statele Unite. Dar americanii, imperialişti cum îi ştim, s-au gândit să dea o dimensiune internaţională eforturilor depuse în această direcţie şi au început o colaborare cu India, care dispune şi ea de un portal cu date publice. Mai mult, au iniţiat un parteneriat internaţional numit Open Government Partnership, la care au aderat numeroase ţări printre care şi - surpriză! - România. Efortul americanilor şi indienilor s-a concentrat pe elaborarea unei platforme software care este descrisă ca fiind "Data.gov-in-a-Box", adică o versiune open source a portalului Data.gov combinată cu portalul indian de documente publice. Proiectul constă din două părţi, dintre care prima se referă la un sistem de administrare al datelor şi codul sursă a fost deja publicat pe GitHub sub licenţă GPL. Partea care asigură accesul web vine de la indieni şi va fi publicată la începutul lui 2012.

În curând guvernanţii noştri de la nivel local şi central vor pierde şi cea mai importantă scuză pentru opacitatea de care dau dovadă. Softul există, este gratuit şi deschis, poate fi auditat şi eventual adaptat, instalat pe servere şi folosit. Trebuie doar bunăvoinţă, dar mă tem că aceasta nu este open source.