În ultimii ani, când răspund la întrebarea „De cât timp lucrezi la BUSINESS Magazin?”, oamenii fac ochii mari şi reiau răspunsul: 12? Da, 12. Alţii spun: „în acelaşi loc”? Se pare că să depăşeşti 10 ani la un loc de muncă a devenit o raritate, dacă nu chiar o ciudăţenie. Dacă în trecut părinţii şi bunicii noştri lucrau cam toată viaţa în acelaşi loc, în lumea „corporaţiilor”, să schimbi jobul este ceva cât se poate de normal. Iar dacă, ideal vorbind, loialitatea în relaţiile romantice înseamnă stabilitate şi aduce doar lucruri bune, în lumea modernă a muncii, atunci când depăşeşti, să spunem, cinci-şapte ani în aceeaşi companie, de cele mai multe ori pare că ai o problemă, ridici „un steag roşu” sau ai un handicap profesional. Asta pentru că, în cele mai multe cazuri, din poveştile de carieră pe care le-am auzit, avansarea în ierarhia profesională se întâmplă de cele mai multe ori odată cu schimbarea angajatorului şi acelaşi lucru se cam întâmplă şi când vine vorba de venituri. Studii publicate în presa internaţională în trecut spuneau că, dacă pe parcursul vieţii profesionale, petreci mai mult de doi ani, în medie, în aceleaşi companii, rişti să câştigi cu 50% mai puţin (în totalul anilor munciţi) decât cei care fac schimbări mai dese – nu ştiu însă cât de valabile mai sunt aceste studii post-pandemie. Pe de altă parte, este destul de vizibil că avansările profesionale se fac odată cu schimbarea de carieră. Iar asta este cu totul diferit faţă de discursurile oamenilor de HR din companii, precum şi ale altor reprezentanţi ai companiilor, care deseori spun că „omul este cel mai apreciat activ”. OK, dar care dintre oameni – proaspătul angajat, tânărul din Generaţia Z cu energie, forţe proaspete şi poate nu cu atât de multă disponibilitate spre a deveni un angajat loial sau angajatul care lucrează de peste 20 de ani în aceeaşi companie? Cei care aleg să rămână loiali adesea o fac cu un preţ mare. Ei pot fi trecuţi cu vederea în promovări sau beneficii, deoarece sunt consideraţi deja „siguri” sau „previzibili”. Această lipsă de recunoaştere poate duce la disconfort şi nemulţumire în rândul lor, întărind convingerea că loialitatea nu este apreciată. Pe de altă parte, există argumente puternice în favoarea loialităţii. Relaţiile loiale pot fi fundamentale în atingerea succesului pe termen lung, atât în viaţa profesională, cât şi în cea personală. Când oamenii se bazează unii pe alţii şi pot conta pe sprijinul reciproc, pot obţine rezultate mai bune şi pot depăşi mai uşor provocările. Mai mult decât atât, loialitatea poate fi contagioasă. Atunci când un individ demonstrează loialitate faţă de o cauză sau faţă de oameni, acest lucru poate să îi inspire şi pe alţii să facă acelaşi lucru. Într-o lume în care relaţiile sunt adesea superficiale şi efemere, legăturile solide construite pe baza loialităţii pot aduce o valoare inestimabilă. Totuşi, nimeni nu oferă bonusuri de loialitate (din câte ştiu eu) – pe lângă bonusuri de vânzări, de performanţă, de final de an – dar de loialitate, nu (dacă lucrurile stau diferit, vă rog să îmi scrieţi). În condiţiile în care costurile pregătirii unui nou angajat sunt semnificativ mai mari decât munca alături de cei „vechi”, de ce nu am putea să le oferim şi lor, din când în când, o recompensă – fie sub forma unei recunoaşteri financiare sau de alt tip? Până una-alta, întrebarea rămâne: de ce să mai fii loial dacă nimeni nu apreciază loialitatea? Răspunsul poate fi găsit în propriile noastre convingeri şi valori. Chiar dacă loialitatea noastră nu este întotdeauna recunoscută sau apreciată de cei din jurul nostru, ea poate servi drept pilon pentru integritatea noastră personală şi pentru relaţiile noastre autentice. Loialitatea poate fi propriul nostru ghid în căutarea sensului şi a stabilităţii.   

Ioana Matei este editor Business Magazin