Un laptop pe un şezlong, lângă valuri turcoaz şi o băutură servită dintr-un fruct exotic par să alcătuiască imaginea pe care o avem cei mai mulţi dintre noi când ne gândim la idealul muncii remote sau la acel nomadism digital care a beneficiat de un boom postpandemie. Realitatea pare însă să fie cu totul alta pentru cei care chiar şi-au luat viaţa de nomazi digitali în mâini şi au început să cutreiere lumea în lung şi în lat în paralel cu statutul de angajat, freelancer sau fondator de start-up-uri. Nomazii digitali adevăraţi sunt puţin mai pragmatici, iar pentru ei, ţărmurile exotice ale Asiei nu sunt neapărat cele mai bune pentru acest stil de viaţă; alţii sunt factorii care primează, printre care un regim fiscal care să le permită să îşi desfăşoare activitatea şi o viză, astfel încât totul să fie legal.

„Din ce am observat eu şi din discuţiile pe care le-am avut de-a lungul timpului, nomazii digitali apreciază costul vieţii mai scăzut, o conexiune la internet bună, pe care se pot baza, uşurinţa de a comunica în limba engleză, locuri fru­moase din care să lucreze şi posibilitatea de călători în ţară şi a vedea locuri unice”, îmi spunea reprezen­tantul unei comunităţi de nomazi digitali din România, în urmă cu câţiva ani, când feno­menul începuse să prindă amploare.

Pare că lucrurile stau aşa în continuare: cea mai recentă analiză dedicată nomazilor digitali (Global Digital Nomad Report) a analizat 12 factori clasaţi în cinci categorii pentru a dezvălui care sunt cele mai bune destinaţii globale pentru nomazii digitali în 2024. Factorii luaţi în considerare de Global Citizens Solutions sunt costurile vizei (costurile de aplicare şi cerinţele de venit), beneficiile vizei (durata, modalităţile de obţinere a cetăţeniei şi posibilitatea de prelungire), calitatea vieţii (climat, securitate, asistenţă medicală, poluare, competenţe în limba engleză), economia (costul vieţii, optimizarea fiscală şi preţurile pentru un birou de coworking) şi tehnologia şi inovaţia (viteza internetului şi indicele global de inovaţie). Conform acestei cercetări, Spania este cea mai bună destinaţie pentru nomazii digitali în 2024.

Aceasta obţine cel mai mare scor pentru beneficiile vizei, cu 98,67 opuncte, şi al doilea cscor pentru inovaţia tehnologică, cu 90,84. Când vine vorba de economie, Spania are un scor de 82,16 (iar cel mai mare este al României, cu 91,22). Ţara noastră a obţinut însă un scor general de 98,12, viteza internetului fiind printre principalele beneficii pe care le aduce unui lucrător remote. „Ţări precum România, din Europa de Est, au implementat cadre specifice pentru a primi nomazi digitali. România oferă un program de viză pentru nomazi digitali care valorifică infrastructura tehnologică puternică a ţării, internetul de mare viteză şi costurile de trai accesibile pentru a atrage lucrători la distanţă”, scriu în raport cei care analizează ţările incluse.

De asemenea, ei precizează că ţările din Europa de Est care oferă scheme pentru nomazi digitali reprezintă „oportunităţi subestimate în Europa şi în spaţiul Schengen”. În mod deosebit, Estonia şi România se situează pe locurile 4 şi 5, respectiv printre cele mai bune ţări în care nomazii digitali să se mute: „Aceste naţiuni au făcut investiţii substanţiale în tehnologie şi inovaţie, rezultând într-o infrastructură de top pentru internet de mare viteză”.

Acest clasament optimist m-a făcut să mă întreb dacă nu am putea o găsi o soluţie pentru dezechilibrul demografic al României, dar şi economic, în aceşti tineri care par dornici să ne descopere. Toţi aceşti nomazi, în teorie, aduc bani în plus în economiile locale – mai ales când continuă să câştige salarii din economii avansate. De altfel, acesta este şi motivul pentru care un număr mare de naţiuni au început emită vize speciale pentru nomazi digitali, încercând din răsputeri să atragă lucrători la distanţă să trăiască şi să lucreze pe teritoriul lor (avem şi noi - n.red.). Din punct de vedere financiar, un procent semnificativ de 79% dintre nomazii digitali câştigă peste 50.000 de dolari pe an, iar un mic, dar notabil 2% câştigă peste 1 milion de dolari anual, scrie o altă cercetare, publicată de platforma internaţională Forbes.

Cum se preconizează că milenialii şi Generaţia Z vor moşteni 84 de trilioane de dolari în următorul deceniu, piaţa serviciilor şi produselor personalizate pentru nomazii digitali este probabil să se extindă şi să crească în calitate. Spania a sezizat această oportunitate şi a anunţat deja o măsură menită să atragă şi mai mulţi angajaţi străini remote: luna aceasta, guvernul local din Extremadura, Spania, a anunţat că oferă până la 15.000 de euro sau 16.703 dolari pentru a te muta în zonă pentru cel puţin doi ani. Această comunitate autonomă, care are una dintre cele mai scăzute populaţii din Spania, a alocat 2 milioane de euro pentru a atrage relocarea a 200 de nomazi digitali şi lucrători la distanţă în regiune. Un comunicat de presă al guvernului din Extremadura precizează că subvenţiile sunt destinate „locuinţelor disponibile, terenurilor arabile şi tuturor celor necesare pentru a facilita sosirea noilor cetăţeni”.

Autorităţile spaniole au declarat pentru Euronews că cererile pentru aceste subvenţii sunt aşteptate să fie deschise în septembrie şi pot fi depuse online odată ce devin disponibile. Pentru a aplica pentru subvenţii, trebuie îndeplinite următoarele cerinţe: nu trebuie să fi locuit în Extremadura în ultimele şase luni; să fii rezident legal în Spania şi să ai un număr de identitate pentru străini; să lucrezi de la distanţă în industria tehnologiei. Cetăţenii din afara UE, cum ar fi cei din Statele Unite, pot de asemenea aplica, dar trebuie să fi obţinut deja viza digitală pentru nomazi din Spania.

În loc de concluzie:

Termenul „nomad digital” a fost introdus de Tsugio Makimoto şi David Manners în cartea lor din 1997, „Digital Nomad”. Ei au prevăzut un viitor în care progresele în tehnologia digitală ar permite oamenilor să lucreze de oriunde, eliberaţi de mediile tradiţionale de birou. Makimoto a anticipat că, pe măsură ce munca la distanţă va deveni tot mai răspândită, naţiunile vor ajunge să „concureze pentru cetăţeni”, în special pentru cei cu înaltă calificare. Intrăm şi noi în cursă?  

Ioana Matei este editor-şef BUSINESS MAGAZIN