S-au intalnit prima data in 1995 la Universitatea Stanford, cand Larry Page era ghid pentru noii studenti, iar Sergey Brin s-a nimerit sa fie in grupul pe care-l conducea. Aveau 22 de ani amandoi si in prima instanta fiecare l-a gasit pe celalalt cat se poate de antipatic. Prietenia a inceput mai degraba pe baza intereselor stiintifice comune decat a afinitatilor personale. Larry era fascinat de legatura dintre matematici si noul World Wide Web, care abia incepea sa se afirme in acea vreme. Ideea lui a fost ca un sit web se aseamana cu o lucrare academica, unde argumentatia se bazeaza in buna masura pe alte lucrari, mentionate in note de subsol sau referinte bibliografice, iar cum lucrarile esentiale sunt mentionate in foarte multe alte lucrari, numarul trimiterilor poate functiona ca un bun indicator al relevantei unei lucrari. Aplicand aceasta observatie siturilor web, Larry a incercat sa pondereze acest indicator cu altii mai subtili (de exemplu, o referinta dintr-un site care are la randu-i relevanta ridicata este mai valoroasa decat una dintr-un sit obscur), ajungand in cele din urma la o metoda de ponderare a relevantei. Impreuna cu Sergey, a dezvoltat un algoritm extrem de complex - ce avea sa se numeasca PageRank si sa fie brevetat in 2001 - care sa ordoneze paginile web in functie de relevanta lor relativa la diverse cuvinte-cheie, iar pasul urmator avea sa fie experimentarea metodei intr-un motor de cautare.

Initial programul s-a numit BackRub datorita faptului ca se baza pe “back links” (legaturi inapoi), dar numele nu i-a multumit pe initiatori, asa ca au cautat ceva care sa sugereze numarul imens de legaturi care se cer analizate pentru a evalua fidel relevanta. Astfel s-a ajuns la “googol”, cuvant care desemneaza numarul 10 la puterea 100 (adica 1 urmat de o suta de zerouri). Intamplarea a facut ca unul dintre colegii lui Larry a ortografiat gresit cuvantul cand a vrut sa verifice disponibilitatea domeniului web, scriind “google” (in engleza se pronunta cam la fel). Lui Larry i-a placut mai mult aceasta forma, asa ca in prima faza serviciul a rulat pe serverul universitatii (la adresa google.stanford.edu), iar in 15 septembrie 1997 cei doi au rezervat domeniul google.com. Aproape un an mai tarziu, la 7 septembrie 1998, Page si Brin au inregistrat firma Google si au inchiriat un garaj (care a devenit intre timp legendar) in Menlo Park pentru a-si incepe activitatea. La sfarsitul anului, Google indexase deja 60 de milioane de pagini web si cu toate ca motorul de cautare era considerat de creatori in faza “alpha testing” (stadiu incipient in dezvoltarea unui program), revista electronica Salon.com a remarcat ca rezultatele obtinute de Google erau mai bune decat cele obtinute de rivali. Vestea existentei unui motor de cautare extrem de simplu si eficient s-a raspandit si imi amintesc ca dupa ce un coleg mi-a semnalat serviciul si am facut o prima cautare, am renuntat instantaneu sa mai folosesc Altavista sau HotBot.

In primii trei ani, Google nu a inregistrat niciun fel de venituri, insa in anul 2000 a fost lansat serviciul de publicitate bazat pe licitarea cuvintelor-cheie utilizate in cautari, iar in 2001 Page si Brin au adus un veritabil om de afaceri in fruntea companiei, in persoana lui Eric Schmidt. Ceea ce a urmat se stie foarte bine: Google a devenit compania cu cel mai rapid ritm de crestere din istorie, cel mai valoros brand din lume, cel mai bun angajator de pe planeta si poate cea mai inovatoare companie din industrie, atat din perspectiva tehnologica, cat si comerciala. Mai mult decat atat, Google s-a impus si ca un simbol cultural reprezentand spiritul inovatiei, onorandu-si mottoul “Don’t be evil” si misiunea de a organiza lumea informatiei si de a o face universal accesibila si utila. Nu in­tamplator, in ultima vreme John McCain, Hillary Clinton si Barack Obama au vizitat compania, in incercarea de a se invalui cu imaginea de tinerete si succes pe care Google o intruchipeaza, iar unii analisti se intreaba daca e cineva care mai poate deveni astazi presedintele Statelor Unite fara sprijinul (macar imagistic) al unei astfel de companii.

Google a devenit un colos, cu un venit anual de peste 16 miliarde de dolari si cu un profit de 4,2 miliarde, cu aproape 20.000 de angajati in intreaga lume. Dar imaginea de “uriasul cel bun” incepe sa se deterioreze, sub suspiciunea ca informatiile pe care compania le detine despre fiecare dintre noi o pot transforma oricand din “inima internetului” intr-un nou Big Brother.