La nivel global, privatizarea spitatelor este o decizie controversată, pentru că în unele ţări a funcţionat, în altele nu. În Marea Britanie – cu un sistem medical de stat extrem de eficient – unica privatizare a unui spital mare din National Health Service (NHS) a eşuat. În Germania, unde un proces de privatizare a spitalelor a început în 2005, se văd rezultatele.

În 2014, circa 700 de spitale erau private, alte 700 sunt administrate de organizaţii de caritate sau de Biserici, iar vreo 600 sunt în mâinile unor entităţi de stat – autorităţi locale sau universităţi. Cazul şcoală este cel al clinicii LBK Hamburg. În 1995, era înglodată în datorii, deficitul ajunsese la 30 de milioane de mărci germane. Până în 2004, datoriile au continuat să crească, deşi s-au făcut economii şi s-au dat afară 2.000 de oameni. În 2004, legislativul oraşului Hamburg a decis să vândă spitalul către o companie privată. Acum, chiar şi o parte a stângii germane acceptă că a fost o decizie corectă.

Privatizarea nu va face minuni, recunosc acest lucru. O alocare de circa 4% din PIB pentru sistemul public de sănătate ne situează pe antepenultimul loc din Europa. Ceea ce susţin este că doar dacă vom scoate spitalele din mâinile statului vom reduce corupţia endemică. Nu mă refer doar la plăţile informale – 28% din românii care au ajuns în spitale spun că au dat bani cadrelor medicale, afirmă Comisia Europeană, dar toţi ştim că situaţia este mult mai rea.

Media europeană: 5% - ci la achiziţiile păguboase, care rup milioane de euro din banii pacienţilor şi din salariile medicilor. S-a dovedit că transferul spitatelor către comunităţile locale a fost un eşec. Primarii şi preşedinţii de consilii judeţene pur şi simplu le-au transformat în sursă de bani – vezi achiziţiile de la Spitalul Judeţean Mehedinţi, sub presiunea fostului preşedinte al Consiliului Judeţean, Adrian Duicu. Localnicii s-au dovedit a fi incapabili să se coalizeze şi să protesteze. Deci, plimbarea spitalelor de la o entitate de stat la alta nu schimbă nimic.

În plus, pe lângă raţionalizarea resurselor, privatizarea va atrage investitori străini într-o economie care are nevoie disperată de resurse externe de finanţare.Mai trebuie făcut ceva, în afară de privatizarea spitatelor: este timpul să fie spart monopolul CNAS, aşa cum se discuta încă din 2012, dar doctorul Raed Arafat s-a opus. Banii asiguraţilor trebuie gestionaţi de companii private, care să concureze între ele, în funcţie de serviciile oferite.

Îmi doresc să pornim, în România, o dezbatere serioasă despre sistemul de sănătate. Au trecut câteva zile de la decesul dramatic al bunicuţei din Braşov şi deja s-a uitat acest caz. Se va face o anchetă, se vor da nişte sancţiuni şi gata. Dar deja am avut la Bârlad un caz identic! Iar mâine, cine ştie unde...Sunt furios când scriu acest rânduri: unde sunt oamenii de dreapta din România, unde este societatea civilă? Familiile care au ceva bani cred că pot păcăli sistemul de stat, la care cotizează, preferând să dea 150 de euro pe noapte într-o clinică privată. Vă înşelaţi! Nu vreau să vă înşir acum nenumăratele situaţii în care dvs. sau apropiaţii dvs puteţi nimeri în mâinile sistemului. Câţi oameni trebuie să moară ca să ne mobilizăm şi să începem să schimbăm ceva?

George Mioc este un antreprenor român care a emigrat în anul 1975 şi s-a stabilit în SUA. Este proprietarul unei fabrici care produce profile de aluminiu.