Proiectul lui C.T. Popescu de a infiinta un nou cotidian national va esua lamentabil, se va pierde in compromis sau isi va gasi adapost sub o alta umbrela.

A inceput sfarsitul. Criza de la cotidianul "Adevarul" marcheaza, simbolic, finalul celor 15 ani de adolescenta a presei scrise romanesti. Ce se intampla peste tot in lume se va intampla si in Romania. E sigur. Trufia decorata cu afirmatii de tipul "las’ ca stim noi mai bine ce-avem de facut..." va fi inutila in lupta cu mecanismele necrutatoare ale pietei concurentiale. Credeati ca batalia a inceput?! Inca n-ati vazut nimic...

Viata a demonstrat: ca business (deci cand nu serveste altor interese), publishingul nu poate supravietui pe termen lung decat sub umbrela unor mari grupuri de presa. Vorbim de cifre de afaceri de sute de milioane de euro si portofolii cuprinzand trei-patru ziare diferite, zeci, chiar sute de reviste, plus felurite activitati radio, tv si multimedia. Cine nu va intelege la timp ca intr-acolo se indreapta lucrurile, fie va muri, fie va fi inghitit de val. In publishingul modern, rolul jurnalistului se diminueaza, din pacate, proportional cu perfectionarea metodelor de marketing si cu diversificarea ideilor manageriale de sporire a profitabilitatii. Desigur, mari condeie, voci importante si lideri de opinie autentici vor exista intotdeauna. Cu toate acestea, apar "modele de business" pentru orice. N-ar fi de mirare daca vom afla in curand despre lansarea primului ziar fara angajati (unde articolele se asaza direct in pagina, pe baza unui program ce va selecta stiri si imagini de pe agentiile de presa, conform retetei editoriale programate initial...).

E trist pentru jurnalistii care ard zi de zi pentru fiecare cuvant pe care-l astern pe hartie dar, din nefericire, mecanismele economice lucreaza impotriva lor. Degeaba ai o super-scriitura si super-subiecte: daca nu nimeresti in organizatia care sa te poata valorifica asa cum se cuvine, nu vei conta. Iar masinaria din jurul tau va functiona, ca unsa. Cu sau fara tine. De aceea, indraznesc sa afirm ca proiectul grupului condus de Cristian Tudor Popescu, de-a infiinta un nou cotidian national, fie va esua lamentabil, fie se va pierde intr-un compromis major, fie-si va gasi rapid adapost sub umbrela unei mari companii de publishing. Desi, in paguboasa lui ingamfare, C.T. Popescu se considera "ziaristul numarul 1 al Romaniei", el va avea o foarte neplacuta surpriza cand va constata ca insuficienti cititori il vor urma (faptul ca scrii bine, vorbesti pe masura si apari des la tv nu te transforma automat in facator de gazete de succes).

Indiscutabil, C.T. Popescu are foarte multe calitati. Este cel mai bun orator din breasla celor care se ocupa cu scrisul, are un condei exceptional, e un excelent lider si e ajutat de un farmec aparte. Insa fostul redactor-sef al "Adevarului" nu pare a intelege, deocamdata, ce inseamna sa faci si, mai ales, sa lansezi un ziar de la zero - o chestiune pe care, sa nu uitam, n-a mai facut-o pana acum. (Bunaoara, seninatatea cu care s-a vorbit despre lansarea "in 3 luni" a acestui nou produs - adica in plina vara?! - a starnit zambete in lumea publishingului).

Impunerea unui nou cotidian de informatie si opinie pe saracacioasa piata a presei scrise romanesti n-are nici o sansa fara o gandire temeinica, fara o formula editoriala clara si fara multi, foarte multi bani. Vorbim de investitii de pana la cinci milioane de euro, in primii trei-patru ani de existenta... poate si mai mult. Bani care nu exista (inca) nici la poetul Mircea Dinescu si nici la grupul din jurul lui C.T. Popescu. Mai raman, logic, doua variante: compromisul major, de-a accepta finantare de la grupuri de interese care n-au nici o legatura cu business-ul media si optiunea de a convinge un publisher serios sa piarda bani pe termen mediu, in speranta unui castig pe termen lung. 

In orice varianta, pentru liderii de opinie de la "Adevarul", urmeaza momentul adevarului: confruntarea dura, cu viata reala. Un examen major, cu consecinte importante pentru fosta echipa care s-a decis, dupa 15 ani, sa ingroape cu adevarat "Scanteia". Dupa numeroasele scandaluri care au framantat in ultimele luni ziarele din Romania, adolescenta presei scrise nascute dupa 1990 s-a terminat: va urma o maturitate cu multe probleme de familie, cu multi vecini neprietenosi, dar si cu multi bani (pe care ii vor culege numai cei care vor intelege la timp incotro merg lucrurile in lumea presei moderne).