200.000.000.000.000 este un numar mare si daca este vorba de dolari inseamna, intr-un fel, si mai mult. O sa intelegeti la ce ma gandesc privind harta care insoteste materialul; este vorba de o harta a lumii unde marimea statelor este influentata de valoarea datoriei externe. Harta, care nu reprezinta un concept nou, a fost realizata de SASI Research Group de la Universitatea din Sheffield. Statele verzi si mici au ponderea datoriei externe in PIB sub 30%, cele cu galben si mai umflate intre 30 si 60%, iar cele rosii au o datorie externa de peste 60% din PIB. Astfel familiarizati, putem observa lesne o societate occidentala superindatorata. Niste numere grozav de mari, daca e sa privim doar rosul labartat care acopera Europa. In astfel de cazuri, numerele isi pierd oarecum din relevanta, este de ajuns sa stim ca sunt mari si cresc intr-una.

Un alt numar mare, dar intr-o alta nota, este 35.000.000. Este numarul persoanelor care sunt amenintate de saracie din cauza crizei, conform estimarilor unor economisti de la Banca Mondiala, in Europa si Asia Centrala. Acest lucru reprezinta practic o anulare a castigului inregistrat in perioada 1998 - 2008, cand in jur de 50 de milioane de cetateni din Europa Centrala si de Est, precum si din spatiul ex-sovietic si Turcia au inregistrat o crestere a veniturilor suficient de mare incat sa urce in zona clasei de mijloc. Fata de estimarile dinaintea crizei, Romania ar putea inregistra o crestere a saraciei de 9 - 12%, conform estimarilor specialistilor Bancii Mondiale, la fel ca in Ucraina, Turcia sau Croatia, in timp ce numarul persoanelor afectate de saracie in Polonia si Bulgaria ar creste cu 3 - 6%.

Al treilea numar mare este 11,9. Adica procentele cu care a crescut economia Chinei in primul trimestru al anului. Unii vorbesc despre o supraincalzire a economiei chineze, dar, personal, cred ca disciplina de partid va gasi resurse sa depaseasca orice astfel de neplacere. Spun asta cu un oarece zambet, iar cresterea economica chineza am prezentat-o pentru comparatia utila si necesara cu degringolada restului lumii.

Studiind harta celor de la Sheffield, vom gasi cu greu Romania, pentru ca este verde si mica; este numai un joc al numerelor, pentru ca am putea ajunge in scurt timp in situatia de a ne ingalbeni sau, de ce nu?, inrosi de-a binelea.

Pentru ca nimeni nu vorbeste despre ce va face Romania in momentul in care banii se vor termina si cand FMI sau Uniunea Europeana vor avea pe cap chestii mai apasatoare decat situatia economica a Romaniei. Creditele acordate Romaniei sau pachetul de salvare a Greciei nu reprezinta nimic altceva decat o modalitate de a mai cumpara ceva timp. Timp pana la momentul in care banii se vor dovedi prea greu de gasit sau prea scumpi sau plecati spre alte zone ale globului. Iar economia isi va reveni greu, nu avem de ce sa nu il credem pe Andrew Haldane.

Toate numerele mari pe care le-am insirat pana acum se vor traduce, cat de curand, in cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli. Este inevitabil: pastrand actualele ritmuri, ponderea datoriilor in PIB risca sa atinga cresteri de 300 - 400% in numai un deceniu. Nimic altceva nu ajuta, nici programele Rabla, nici intentiile de autostrazi, nici intentiile de a reduce personalul din administratii, nici jongleriile cu cifre. Cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli, atat.

I-as propune premierului Emil Boc sa isi atarne, in loc de harta lumii, pe peretele biroului, harta de la Sheffield. Si sa urmareasca cum Romania cea mica si verde se va mari virand spre galben si

se va mari trecand spre rosu si se va mari si gata.