Primul va conduce partidul şi Guvernul prin telefon, cu autoritatea unui ins care se ascunde în Turcia de procurori şi despre care nu se ştie dacă se mai întoarce în ţară sau câte zile mai rămâne în funcţie. Ca să creeze sentimentul că ţine situaţia sub control, premierul în exil aruncă noi măsuri populiste, fără nici o fundamentare financiară: TVA-ul se va reduce, de la 1 ianuarie 2016, la 19%, nu la 20%, cum se anunţase iniţial. Celălalt premier este liderul unui partid de 1%, fără control asupra PSD şi asupra Parlamentului şi fără nicio pregătire economică, exceptând faptul că a fost ofiţer de intendenţă.

Adăugaţi la această situaţie faptul că, în anul cel mai sensibil pentru absorbţia fondurilor europene, un ministru (incompetent) al Transporturilor a fost obligat să demisioneze, iar PSD vrea să aducă la acest minister un personaj a cărui unică experienţă managerială a fost la conducerea Muzeului Olteniei. Este reţeta perfectă a unui dezastru cu explozie întârziată.

Sunt câteva lucruri simple, banale în orice regim democratic, pe care Victor Ponta trebuia să le facă. În primul rând, cu toată empatia faţă de un om suferind, ar fi trebuit să se opereze în ţară. La acest nivel de responsabilitate, pleci în străinătate doar pentru o intervenţie care nu poate fi efectuată de către medicii din România. Atunci când primul-ministru fuge de spitalele din România, îşi arată dispreţul şi neîncrederea în cadrele medicale şi în sistemul pe care-l gestionează. Un efect economic: notele de plată către CNAS pentru intervenţii efectuate de spitale din străinătate pentru pacienţii români se vor înmulţi. În septembrie 2014 (ultimele date publice), doar datoriile CNAS către spitalele din spaţiul UE, pentru intervenţiile asupra unor pacienţi români, depăşeau 200 de milioane de euro.

În al doilea rând, premierul Victor Ponta era dator să furnizeze publicului informaţii clare despre situaţia sa şi să respecte Hotărârea CSAT 5/ 2009 privind asistenţa medicală pentru demnitarii români. CSAT, unde premierul deţine poziţia de vicepreşedinte, a stabilit că doar o comisie medicală a celor de la Spitalul Militar Central putea decide că premierul nu poate să se opereze în România, trebuie să plece în Turcia sau în altă ţară şi nu are posibilitatea să-şi exercite atribuţiile. În ultimul deceniu, doar în India şi în Etiopia s-a mai întâmplat ca premierul, respectiv preşedintele, să plece în străinătate pentru tratament medical fără să informeze opinia publică asupra situaţiei exacte. În absenţa unei evaluări oficiale, suntem perfect îndreptăţiţi să credem că, de fapt, Victor Ponta fuge de urmărirea penală.

Această situaţie dă naştere unui sentiment de stat eşuat. Nimeni nu-şi poate aminti de vreo ţară civilizată în care primul-ministru dă ordine din străinătate, prin intermediul televiziunilor şi a site-urilor de socializare, timp de aproape cinci săptămâni. Asta se întâmplă în timp ce: în Parlament există un grup majoritar, transpartinic, hotărât să dea drumul la o legislaţie anti-Justiţie, în timp ce negocierile cu FMI şi Comisia Europeană sunt în aer, în timp ce absorbţia fondurilor europene s-a blocat. Sunt câteva ministere care, de la ultima remaniere, par să fi dispărut. Doar un exemplu: ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu - ministerul cu cea mai slabă rată de absorbţie, responsabil pentru cele mai multe cazuri de infringment - a apărut în peisaj doar pentru a-l acuza pe preşedintele Iohannis că îi favorizează pe austriecii de la compania Schweighofer, după care a dispărut.

Ceea ce se întâmplă acum este că Victor Ponta încearcă să tragă de timp, până în toamnă, pentru a face uitată situaţia sa de urmărit penal, care a scăpat de un dosar doar punându-se sub protecţia parlamentară. Alegătorii pleacă în vacanţă, sunt fericiţi, iar liderul PSD speră ca, atunci când vor reveni la slujbe, să fie resemnaţi cu întoarcerea sa la Palatul Victoria. Poate că unii vor accepta sau vor uita. Dar sunt destul de sigur că Jan Uncheşelu şi colegii săi din DNA au o memorie foarte bună şi-l aşteaptă...

Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.