Născut în 1851, Torakusu Yamaha a fost al treilea fiu al lui Takanosuke, astronom de profesie, care lucra şi ca inginer de proiecte. În acest mediu, el a fost inevitabil fascinat şi atras de maşinării şi tehnologie. În 1871 s-a mutat la Nagasaki şi a început să studieze producţia de ceasuri sub îndrumarea unui inginer englez. În câţiva ani a devenit un expert în ceasuri, motiv pentru care s-a îndreptat către o nouă provocare: echipamentele medicale. S-a mutat din nou, de această dată la Osaka, şi a studiat din greu, trăind din reparaţiile de echipamente medicale şi ceasuri. Până într-o zi.

În 1887, directorul unei şcoli elementare din Jinjo trăia o mare dezamăgire că un armoniu scump (instrument muzical asemănător cu orga), importat din America şi donat de către un bogătaş şcolii respective, nu mai funcţiona. Acesta era un obiect rar la acea vreme şi faimos; dacă 20 kg de orez costau 1 yen, armoniul ajungea până la 45 de yeni. Directorul a făcut orice să îl repare, fără sorţi de izbândă, până când i-a încredinţat această sarcină lui Torakusu, pe care îl cunoştea ca bun meşter de reparaţii. În scurt timp, el a identificat cauza problemei şi a început să creeze un plan al structurii interioare a armoniului. ”Simt că pot construi astfel de instrumente pentru 3 yeni bucata, iar în viitor toate şcolile elementare din Japonia ar putea avea câte unul“, a declarat, încrezător, Yamaha.

Imediat după aceea, Torakusu i-a cerut lui Kisaburo Kawai, un meşter de bijuterii, să îşi unească forţele cu el pentru a începe să construiască un astfel de instrument. Două luni mai târziu, după câteva încercări eşuate, cei doi au reuşit să creeze primul armoniu, care nu a primit aprecierile la care se aştepau. Fără a cunoaşte muzică, lucrul său era incomplet, aşa că a decis să studieze teoriile muzicale, timp de o lună, cu unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti din Tokio. S-a întors acasă şi a lucrat zi de zi până a construit cel de-al doilea instrument, care de data aceasta s-a dovedit a fi perfect. În 1887, Torakusu Yamaha punea bazele companiei sale Yamaha Fukin Seizojo (Fabrica de Instrumente Yamaha), care a crescut treptat până a ajuns în punctul de a exporta instrumente în Asia de Sud-Est. În 1897, într-o perioadă înfloritoare pentru populaţia japoneză, Yamaha a înfiinţat Nippon Gakki Co., Ltd, fiind instalat ca primul său preşedinte.

Deşi structura unui pian este mult mai complicată decât a unui armoniu, Yamaha nu a renunţat până când nu a reuşit să producă piane pentru folosinţa de zi cu zi, unul dintre instrumentele de bază ale muncii şi brandului său. Astfel, în 1899 Torakusu a mers singur în SUA şi a vizitat cu entuziasm fabrici de pian pentru a învăţa în detaliu metodele de producţie şi instrumentele necesare, iar începând cu anul următor a scos pe piaţă şi primul pian Yamaha. În 1902 a finalizat cel mai mare şi mai impozant pian, care, împreună cu armoniul, au primit premiul onorific la Louisiana Purchase Exposition din Missouri, SUA. În această perioadă, Torakusu a început să ofere programe de ucenicie, care au contribuit de-a lungul timpului la dezvoltarea multor ingineri bine calificaţi. În 1911, el a devenit primul vicepreşedinte al consiliului municipal Hamamatsu.

Torakusu Yamaha, care a pus bazele industriei instrumentelor muzicale la Hamamatsu şi care şi-a dedicat viaţa cercetării şi muncii în domeniu, a decedat la vârsta de 65 de ani. A rămas în memoria tuturor ca ”regele instrumentelor muzicale“ şi, în acelaşi timp, un om modest şi muncitor. Nici după ce compania a crescut nu a devenit arogant şi a fost foarte apropiat de angajaţii săi; spre exemplu, când erau bolnavi îi vizita foarte des şi le adăuga bani în plus la salariu pentru cheltuieli medicale. Însă, pe de altă parte, Yamaha era un om rece, sobru, care nu zâmbea prea des şi nici nu vorbea mai mult decât strictul necesar.

Yamaha Corporation este astăzi, 130 de ani mai târziu, o corporaţie multinaţională japoneză, cu o gamă foarte largă de produse şi servicii, în special instrumente muzicale, instrumente electronice, motociclete şi echipamente sportive. Yamaha Motor Corporation, cea mai populară divizie a conglomeratului, a apărut pe piaţă în 1995 şi a început, iniţial, să imite motocicletele europene.