Este evident ca la Kremlin s-au format doua tabere care lupta pentru putere: una a presedintelui Medvedev si cealalta a premierului Putin. Singura dilema este pe care o va alege pana la urma Dmitri Medvedev." Aforismele par cea mai putin failibila forma de analiza politica in stare sa circumscrie necunoscutele care inconjoara procesul succesiunii la Kremlin. Ca si in urma cu patru ani, putini sunt cei ce cunosc planurile lui Vladimir Putin referitoare la viitorul conducerii Rusiei. Era, spun multi analisti, mult mai simplu de prezis acest viitor in 2009 sau chiar in 2010: presedintele Dmitri Medvedev nu dadea semne ca ar dori sa continue dupa actualul mandat, premierul Vladimir Putin dadea cu adversarii de pamant si in afara arenei de judo, punea la respect oligarhii si liderii clanurilor locale si amutea orice forma de opozitie, iar rusii asteptau un nou scrutin care sa-l aduca tot pe Putin la putere.

Ceva s-a defectat in acest angrenaj: Medvedev il contrazice tot mai des pe premier, vantura un discurs prooccidental, anticoruptie, tintind exact in imaginea gruparii Putin in randul opiniei publice rusesti, ii elimina interpusii de la conducerea principalelor companii de stat si afiseaza ostentativ jacheta cu insemnele de "Comandant Suprem", titulatura care ii da si puterea de a-l demite pe premier. Va candida Medvedev in martie 2012 pentru un nou mandat, de aceasta data de sase ani, potrivit modificarilor de anul trecut ale Constitutiei? Raspunsul nu mai e acum atat de sigur "nu".

Nereformarea fundamentelor economiei si indepartarea investitiilor straine prin birocratie si coruptie au facut ca rusii sa nu resimta beneficiile preturilor dublate ale petrolului si ale gazelor naturale, principalele atuuri economice ale Rusiei. Pe langa inflatia in crestere, care a luat din veniturile reale, profiturile rezultate din exploatarea resurselor naturale s-au scurs fie in buzunarele clientelei actualei puteri, fie in hatisurile birocratiei rusesti, devenita material didactic inca de la primele scrieri de politologie moderna. Iar procentele reprezentantilor puterii de la Moscova au inceput sa cada pe masura, ajungand din ianuarie 2010 si pana luna trecuta de la o majoritate calificata pana in marja de 50% pentru Medvedev, Putin si partidul sau Rusia Unita, forta politica conducatoare.

Intre cei trei sus-amintiti, cei mai afectati sunt premierul Vladimir Putin si partidul sau Rusia Unita. De la Dmitri Medvedev, electoratul rus nu pare sa fi avut foarte mari asteptari, intrucat rolul sau de marioneta a fost bine conturat de la inceput, de cand i-a copiat stilul predecesorului sau pana la detalii ca mersul si inflexiunile vocii. Desi scaderea lui in sondaje este in aceeasi marja cu a lui Putin si a Rusiei Unite, Medvedev este considerat de analisti ca avand o sansa mai buna de a recastiga increderea alegatorilor datorita imaginii sale de lider neimplicat in jocuri de culise si in managementul (defectuos) al economiei. Premierul Putin, insa, nu mai beneficiaza de aceeasi clementa. Dupa cum spunea si Charles Clover, seful biroului Financial Times de la Moscova, "daca spui acum un banc cu Putin, lumea rade; in urma cu trei-patru ani nu se intampla asa ceva".