Vara trecută, George Soros cerea ieşirea Greciei şi a Portugaliei din zona euro, pe motiv că ambele ţări au datorii prea mari şi pun în pericol uniunea monetară. Anul acesta, la începutul lui martie, Nouriel Roubini a prezis că Portugalia va fi următoarea ţară după Grecia care îşi va restructura datoria şi va ieşi din zona euro. Ceva mai îngăduitor, Paul Krugman a declarat că Portugalia are 75% şanse să rămână în zona euro, dar numai dacă îşi va reduce cu 20-30% costurile cu forţa de muncă faţă de cele din Germania şi adăugând sibilinic că a guverna o ţară mică din zona euro e ca şi cum ai guverna un stat american mic: "ai prea puţin control asupra destinului tău".

Săptămâna trecută, tocmai când părea că lucrurile s-au mai liniştit, a apărut Mohamed El-Erian, şeful Pimco, cel mai mare fond de investiţii în obligaţiuni din lume, cu declaraţia că Portugalia, după exemplul Greciei, va cere şi ea un al doilea pachet financiar de salvare de la UE şi FMI, după cel din mai 2011, în valoare de 78 de miliarde de euro. El-Erian a adăugat că guvernul de la Lisabona va restructura datoria publică, "iar pieţele financiare vor deveni nervoase, fiindcă sunt îngrijorate că iarăşi se va pune problema implicării sectorului privat". Implicarea sectorului privat, la fel ca şi pentru Grecia, ar însemna că băncile şi fondurile de investiţii cu creanţe faţă de statul portughez ar urma să-şi asume pierderea unei părţi din valoarea creanţei (pentru creditorii Greciei, pierderea a fost în jur de 70%). Declaraţia şefului Pimco a atras imediat o uşoară creştere a randamentelor la obligaţiunile portugheze pe zece ani, la 13,7%, aproape dublu faţă de nivelul la care ţara speră să poată ajunge în 2013, ca să se poată împrumuta din nou doar de pe pieţele financiare când acordul cu UE-FMI se va încheia.

Krugman avea dreptate cu lipsa de control asupra propriului destin: Portugalia a făcut până acum aproape toate eforturile ca să liniştească pieţele şi să-şi mulţumească pe cât posibil creditorii, reuşind să reducă deficitul bugetar de la 9,8% în 2010 la 4% în 2011, prin programul de austeritate convenit cu Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi FMI (aşa-numita troică) la momentul primirii pachetului de salvare din mai anul trecut. Au fost majorate taxe, au fost tăiate cheltuielile cu salariile şi pensiile, ajutoarele de şomaj şi zilele libere acordate salariaţilor, până acolo încât guvernul condus de Pedro Passos Coelho a încercat să desfiinţeze şi minivacanţa dinaintea Postului Mare, cu tradiţionalul carnaval din februarie (Entrudo). Interdicţia a fost ignorată însă de portughezi, care au ieşit la carnaval inclusiv cu marionete reprezentându-i pe Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, consideraţi vinovaţi de declinul economiei, care anul trecut a scăzut cu 1,5%, iar anul acesta are perspectiva de a scădea cu peste 3%, în condiţiile unui şomaj de 14%. Reformarea Codului Muncii, cu scopul de a face mai simplă concedierea angajaţilor, a determinat la rândul său o grevă generală organizată săptămâna trecută de sindicatele din serviciile publice, cu închiderea porturilor, întreruperea transporturilor publice şi demonstraţii de protest în aproape 40 de oraşe.

În urmă cu câteva zile, Banca Centrală Europeană a apreciat politicile Lisabonei, apreciind în cel mai recent buletin că "datoria ţării este pe o traiectorie sustenabilă" şi că va fi menţinută sub 110% din PIB până la finele deceniului, însă a adăugat că, pentru a fi îndeplinit obiectivul de reducere a deficitului bugetar la 3% din PIB până în 2013, vor fi necesare noi măsuri de austeritate, în caz contrar urmând ca ţinta să fie atinsă abia în 2015. Deocamdată, datoria ţării a crescut în loc să scadă (de la 93% din PIB în 2010 la circa 105%), tocmai din cauza recesiunii provocate de politicile de austeritate. Iar tonul general al analiştilor rămâne sceptic. "Considerăm că datoria Portugaliei va deveni nesustenabilă", notează economiştii Citibank, invocând două motive: recesiunea ar urma să fie mai îndelungată decât cea din estimările oficiale (vezi graficele), iar bugetul va fi din ce în ce mai grevat de datoriile făcute de autorităţile locale, de companiile de stat şi de sectorul sanitar. Săptămâna trecută, Fernando Ruas, şeful asociaţiei naţionale a municipalităţilor, a declarat că primăriile au datorii totale de 9 miliarde de euro şi că sunt ameninţate de insolvenţă dacă guvernul nu intervine să le dea bani.