In ultima perioada, in pofida crizei, piata restaurantelor a ramas activa. Desi au existat cateva care s-au inchis, nu a trecut mult timp si spatiile respective au fost imediat ocupate de noi restaurante. Astfel, in locul defunctului Trocadero din zona Gradinei Icoanei a aparut restaurantul Chez Marie, iar in cladirea de birouri de la Plaza Romania, unde activa Newport (brand dezvoltat de proprietarii Uptown), s-a deschis recent Vapiano, o franciza germana care ii apartine lui Radu Octavian, seful RTC.

Bucurestiul a intrat si in randul capitalelor europene cu restaurante situate la inaltime, pentru a oferi o perspectiva asupra orasului, odata cu deschiderea Grandeur, care ocupa etajul al 13-lea dintr-o cladire de birouri. Iar Heritage, probabil cel mai prezent restaurant in paginile ziarelor datorita actionarilor faimosi (in frunte cu Dinu Patriciu), a fost inchis o perioada, dar s-a redeschis recent. Heritage are si un nou bucatar-sef - Richard Nael, despre care reprezentantii restaurantului spun ca este un fost colaborator apropiat al celebrului Paul Bocuse, considerat unul dintre cei mai buni bucatari francezi ai secolului XX.

Criticii ghidurilor internationale au ocolit pana acum Bucurestiul, cu toate ca in ultimii ani s-au lansat restaurante care au emis pretentii la cel putin o stea Michelin. Proprietarii Carol Parc Hotel spuneau la deschidere ca restaurantul Poem, cu gastronomie franceza, isi doreste o cotatie de la reputatul ghid gastronomic . La fel se intampla cu mediatizatul Heritage, care la lansarea pe piata spunea ca viseaza la mult ravnita stea. Stelele Michelin sunt atat de dorite pentru ca, pe langa recunoasterea restaurantului, contribuie substantial si la cresterea veniturilor.

BUSINESS Magazin a analizat piata restaurantelor si a realizat un top (fatalmente subiectiv) al celor mai bune cinci restaurante deschise in ultimul an.

MAIKO Proprietarii de la Maiko au preferat sa-si fixeze cartierul general intr-o cladire din Satul Francez, pe care au transformat-o intr-o oaza de liniste cvasi-orientala. La atmosfera exotica au contribuit si chelneritele imbracate in chimonouri in culori pastelate sau mesele teppanyaki aliniate la etaj, cu vedere la un izvoras care susura la picioarele mesei sau la un acvariu cu pestisori transparenti. Atentia pe care au acordat-o detaliilor este remarcabila - nu au ratat nimic, de la piatra care imita lemnul si pana la ritualul servirii mesei. Meniul este in acelasi spirit oriental - sushi cu alge, ton de marmura, ton albastru, coada galbena sau arici de mare. Special este si somonul scotian cu avocado si ghimbir marinat si wasabi. Una din atractiile Maiko este spectacolul meselor pregatite in fata clientului. Orezul este gatit cu ou, cu ulei de susan, ulei de peste si cu unt de usturoi. Vitelul este flambat in coniac si garnisit cu mai multe feluri de ciuperci. Iar desertul este la fel de spectaculos - inghetata de susan negru sau clatite cu fructe care seamana mai degraba cu sushi decat cu variantele traditionale.

GRANDEUR Restaurantul detinut de Remus Mica si Ana Anicai este mentionat la fel de des in cronicile mondene precum cluburile Gaia sau Fratelli datorita petrecerilor la care iau parte politicieni si starlete. Pe langa amatorii de mondenitati, Grandeur ii atrage si pe pasionatii de gastronomie, avand in vedere ca a fost nominalizat de criticii culinari ca restaurantul care are mari sanse sa castige o stea Michelin. Aflat in zona Buzesti, intr-o cladire de birouri, restaurantul nu este semnalizat in niciun fel. Accesul, care se face cu liftul, mi-a amintit de La Perle de Prague (considerat de ghidul Michelin cel mai bun restaurant cu gastronomie franceza din Praga) de la ultimul etaj al “cladirilor care danseaza”, creatia celebrului arhitect Frank Gehry. Grandeur priveste Bucurestiul de la inaltimea etajului 13, iar decorul restaurantului este contemporan. Meniul pastreaza acelasi ton cosmopolit. La antreu se remarca poêlée de champignons, o tocanita de ciuperci din toate soiurile (hribi, galbioare, manatarci) sau melci cu ierburi de Provence, cu ulei de masline si un pic de piper alb sau foie gras fraged.

CHEZ MARIE Restaurantul Chez Marie se afla in acea parte a zonei vechi a Capitalei care a scapat de degradarea ce a compromis Lipscanii. Interiorul a fost decorat in acelasi spirit contemporan si minimalist atat de popular in strainatate, iar serviciul poate fi socotit printre cele mai bune din Bucuresti - chelnerii sunt prezenti atunci cand este necesar, fara a deranja in vreun fel. Maria Popa, proprietara, a optat pentru un meniu international: quesadilla, gulas cu bucati de carne de vita, pui cu smantana si busuioc, pui à la Kiev ori tochitura. Combinatia de carne de pui, vita si porc cu bucati de carnaciori, ciuperci si mamaliguta, peste care e asezat un ou si branza rasa, este spectaculoasa. Si desertul este la inaltime, fie ca e vorba de tort cu branza, de tort de ciocolata facut in casa sau de moelleux au chocolat. Inca un detaliu: site-ul de internet al restaurantului afiseaza meniul, cu preturi cu tot, astfel incat potentialii clienti sa aiba ragazul sa-si aleaga de acasa ce vor sa consume.

BRIO Restaurantul Brio se afla intr-o cladire obisnuita din zona Calarasi, elegant decorata in interior. Meniul are cateva elemente noi pentru peisajul restaurantelor, de exemplu un ou posat cu feliute de ciuperci presarate cu marar si parmezan crocant ca antreu. Nicio contradictie insa cu ciorba de fasole cu afumatura servita cu ceapa rosie si paine proaspata de casa ori cu supacrema de telina cu firicele de mere verzi si bucati de pui fiert. Felurile principale merg de la rata rosie cu linte, biban la cuptor cu o crusta crocanta si aromata si cu spanac verde proaspat la muschiulet de vita din Noua Zeelanda. La desert, vizitatorii au de ales intre lapte de pasare cu sos caramel sau orez cu lapte. Restaurantul este detinut de Din Angelo si Florin Andrici, iar meniurile sunt inventia unui bucatar care a studiat la Institutul Paul Bocuse.

CRAMA DOMNEASCA Ferestrele de la Crama Domneasca au vedere la ruinele Curtii Domnesti si la clopotnita bisericii Sfantul Anton din centrul istoric. Decoratiunile interioare constau in borcane cu muraturi asezate ca intr-un tablou, iar din difuzoare se aud slagarele lui Moscopol sau Zavaidoc. Meniul proclama ca mancarea este la fel de autentica precum locul. Ciorba de afumatura cu zeama de varza se potriveste cu imaginea ruinelor si a orasului vechi, la fel si ciorba de cocos cu taitei de casa si cartoful copt cu smantana. Doar kaiserul vine de la supermarket. Muraturile nu servesc numai ca decor, ci sunt aduse si ca garnitura la ceafa de porc sau pieptul de rata pregatite pe gratarul din piatra. Meniul include si alte preparate traditionale, precum carnati de casa sau pastrama de berbecut cu mamaliguta. Singurul care nu se ridica la standarde este desertul - papanasii sunt banali, iar clatitele reci musteau de un sos de ciocolata foarte subtire.